Arhim. Arsenie Papacioc

- DIALOG CU TINERII -

Există o problemă foarte importantă pentru tineri, de care sunt si eu preocupat, ca duhovnic: relatia cu fetele, prietenia cu fetele. Ce loc îi acordati? Îi sfătuiti să investească foarte mult în această problemă, sau nu? Să fie preocupati de această problemă, sau s-o tină putin mai la distantă ?

Si să te implici, e de discutat, si să te tii la distantă, iarăsi e de discutat. Întâi de toate, o dată cu vârsta cresc si sentimentele. Există un obicei - mai mult: a devenit traditie - să ai un iubit. Acum nu-i mai spune iubit, îi spune prieten. E un paravan acesta; nu există prietenie între băiat si fată, decât iubire. Se merge cu mintea foarte adânc, pe intimităti, iar prietenia e cu totul altceva; fără nici cel mai mic interes. Deci nu e bine spus prietenie. Fata are un instinct de conservare mai dezvoltat si o crestere a puterii rationale mai din vreme decât băiatul. Ea poate să fie mamă si la 13 ani - citeam acum într-un ziar că o fată a născut la 11 ani chiar!? pe când un băiat nu poate să fie tată la vârsta asta. Dar si puterea ei de a acumula rational e mai scurtă ? până la 20-25 de ani, pe când a bărbatului până la 30 de ani. Începe să se meargă pe linia unor interese de viitor. Având un mai mare instinct de conservare, vrea să pună mâna chiar pe Alexandru Macedon ? adică pe un mare erou. Si dacă tu esti erou într-un fel, te-a ochit. Cunosc un băiat foarte destept, student. Era si băiat serios, nu-si pierdea vremea - toate la vremea lor. Si o fată, mediocră din punct de vedere intelectual, nu s-a lăsat cu nici un chip - îi scria scrisori, stătea în calea lui... Si a întrebat-o o colegă: "Tie nu ti-e rusine?" Ea ia răspuns: "Vreau să văd cum reactionează un om destept la astfel de propuneri". Dacă acel băiat era mai putin stăpân pe el, punea mâna pe el, asa că ei îi convenea această luptă si într-un sens si în altul. Dacă este destept, este destept peste tot, si atunci lasă lucrurile la vremea lor. Zice Solomon: "Este vreme pentru toate, dar fiecare la vremea lor".
Mai este si altceva, o problemă mai intimă: sunt convins că cei mai multi tineri se gândesc la o căsătorie pentru plăceri, mai întâi, ceea ce este o mare greseală. Aceste lucruri ti le-a dat Dumnezeu gratuit, nu trebuie să te mai preocupe. Nu nasterea de copii e un scop suprem al căsătoriei, ci stimularea reciprocă pentru mântuire. Nasterea de copii e o consecintă. Sigur că ai să te bucuri si de aceste lucruri, dar să nu fie o lună de miere si o viată de amar. O căsnicie trebuie să fie dintru început solidă. Cum se zice, dacă trăiesti prezentul, repari trecutul si câstigi si viitorul. Asadar, este o greseală să construiesti o relatie pe niste motive imediate. Trebuie gândit dacă ea rezistă la toate greutătile binecuvântate ale căsniciei.
Vă mai spun ceva: mama naste, mama renaste; ea se ocupă de copii. Si, desigur, foloseste cea mai frumoasă metodă, din instinct, din iubire: îl îngăduie pe copil orice ar face acesta. Dacă băiatul e năvalnic, viteaz, i-a intrat în cap să cucerească lumea, de ce să nu? Dar în întâlnirea cu prietenii, el începe să se vadă inferior, pentru că la primul contact cu lumea n-a biruit, si se întoarce plângând la mama sa. Aceasta îi spune: "Nu puiul mamei, tu esti împărat, tu ai să cuceresti lumea!" Astfel, mama îi dă continuu sentimentul de erou. Ea nu face lucrul acesta pentru că a învătat undeva, ci pentru că îl iubeste si pentru că nu vrea să-l vadă un prost. Nu stiu dacă voi ati întâlnit, dar eu sunt foarte bucuros că Dumnezeu mi-a dat ocazia în copilărie să întâlnesc o carte scrisă de regina Elisabeta - Carmen-Silva, sotia regelui Carol I. Acolo am găsit următoarea poezie: "De veti auzi de un erou care a cucerit războaie si în urma lui a făcut dreptate, să stiti că a avut o mamă bună;/De veti auzi de un erou care a viersuit si versul lui a schimbat sensuri de viată si frumuseti si înflăcărări de inimă, să stiti că a avut o mamă bună" - si tot asa, cam vreo sapte eroi de felul acesta. Ei, mi-a plăcut enorm! Aceasta este fata pe care trebuie să o avem, să o pregătim!
Dacă este inevitabilă o întâlnire între un băiat si o fată, acesta trebuie să o cultive, să îi semene calitatea de a fi productivă din punct de vedere sufletesc - pentru că, trupeste, cum am spus, nu e o problemă. Trebuie să fie pregătită să ducă toate aceste lucruri, iar tu trebuie să o întretii cu orice chip problemele ei, să o stimulezi continuu. Ea nu se bagă în problemele tale, nici nu are cum ? dacă esti o personalitate; dacă încearcă, dă gres. Ea rămâne pe pozitia ei de mamă si de sotie. Am cununat odată pe cineva, si când am ajuns la rugăciunea aceea unde preotul spune: "iar femeia să asculte de bărbat", toată lumea s-a uitat la mireasă si mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment care a stăpânit ceremonia, pentru că fetita aceea a fost înjosită în cel mai mare moment din viata ei. Dar am tăcut până mi-a venit vremea la cuvânt, si i-a spus: "Am constatat că lumea n-a fost atentă la cuvintele de mai înainte, care spuneau că bărbatul este dator să-si iubească nevasta. Dragă mireasă, dacă nu te iubeste, să nu-l asculti!" Să nu ne jucăm cu cuvintele! Fata nu e numai o jucărie de pat sau o jucărie de bucătărie; suntem plini de obligatii, suntem plini de datorii. Prin urmare, trebuie să vezi într-o iubită de la început, când poti să judeci - pentru că dacă te-ai îndrăgostit, nu mai judeci - niste lucruri pentru viitor, până la sfârsitul vietii. Deci este dezavantajul celui care se îndrăgosteste prost, care s-a îndrăgostit pentru că a văzut ceva superficial; el nu mai simte frumusetea aceea grozavă a iubirii.
Credeti dumneavoastră că acest mare mester, Dumnezeu, când a creat omul, si pe femeie deci, a creat-o fără să toarne acolo sentimente si posibilităti extraordinare?! Femeia, tineti seamă, dragii mei, care e rea, nimic nu-i mai rău, dar care e bună, nimic nu-i mai bun! Deci trebuie cu orice chip s-o faci bună, dar cel mai bine este să nu te grăbesti la începutul începuturilor.

Cum cunoastem dacă e rău ceea ce facem ?

Există un instinct în noi. Odată, mă găseam la Timisoara. Nu eram călugăr, nici la mânăstire nu eram, dar mă gândeam la asta. Un student la politehnică se îndrăgostise de o studentă foarte urâtă. M-am trezit cu el la mine să-mi ceară sfaturi, că era înnebunit după ea. N-o cunosteam, că nu putea să pătrundă oricine până la mine, dar el o iubea... Am cunoscut-o apoi. Ea, săraca, n-avea cum să speculeze iubirea, pentru că nu avea nimic, era urâtă. Dar nu există femeie urâtă. Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se plece să o ia - adică să-i arate elegantă, pretuire. Atunci floarea îsi arată si mirosul, si calitătile ascunse, pentru că tu ai stiut să răscolesti adâncurile si ai făcut din ea ceea ce nu stia ea că este. Femeia trebuie pretuită, să stiti, pentru că mai întâi ne reprezintă o femeie în împărătia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ti-e si frică să vorbesti comparând-o pe ea cu oamenii.

Cum vi se pare, preacuvioase, după experienta aceasta foarte lungă: atitudinea fată de femeie, în general, sau în relatia dintre bărbat si femeie, a evoluat înspre pozitiv sau înspre negativ ?

În general, a evoluat spre înflorire, spre pozitiv. Dar spre îndurerarea momentului istoric în care ne aflăm, există si foarte multe cazuri când femeile abia îsi mai suferă bărbatii: sunt betivi, chiar necredinciosi. Au rămas în ateismul anilor trecuti si femeile se luptă din răsputeri să-i aducă si pe ei la credintă, dar e foarte greu. Cu unii se poate, dar altii spun: "Iar te rogi, iar te închini? Ce, te-ai pocăit? " Sunt si cazuri din acestea, dar sunt si foarte multe familii în care există întelegere duhovnicească. Însă te fură si treburile. De aceea noi, ca duhovnici si preoti, în general, îi sfătuim pe cei care nu au timp pentru rugăciunea de tipic, pentru că se scoală de noapte cu treburi, să aibă o stare de rugăciune acolo unde se găsesc. Dacă tu te duci cu inima deschisă la treburile tale gospodăresti, pe care tot pentru Dumnezeu le faci, cine te opreste să ai în gând: "Doamne miluieste"? Să poti să intri apoi în casă cu sentimentul acesta de om al lui Dumnezeu.

Credeti că fiecare om are o jumătate a lui ?

Asta este o expresie care mie nu mi-a plăcut. Nu e o jumătate a ta, ci un tot al tău; tu esti tot, ea e tot. Nu există grad de rudenie între sot si sotie, pentru că ei sunt una. Dumneavoastră ati văzut steaua lui David, evreiască: sunt două triunghiuri echilaterale suprapuse. Ea e făcută de David, care era omul lui Dumnezeu, si ea reprezintă fiinta omenească, care are calitatea calitătilor în creatia lui Dumnezeu: chip si asemănare cu El. Si de aceea l-a făcut pe om întâi ca un triunghi echilateral, cu baza în sus, pentru că omul e tare în putere, apoi un triunghi echilateral cu baza în jos, care simbolizează femeia. Nu există "jumătatea mea". E o expresie spusă la un pahar de vin; la o sticlă de vin, pardon! ca să nu zic la un butoi chiar.
- El se întreba dacă există o anume fată pentru el, rânduită de Dumnezeu.
Se întâmplă în asa fel o întâlnire, că nu te mai opreste nimic. Dar e prematur să aveti de acum astfel de preocupări, pentru că încă sunteti studenti si aveti alte treburi. Însă dragii mei, pentru preotia de mâine, cu orice chip trebuie să găsiti o femeie care să vă ajute mai mult decât oricine. Trebuie să fie si instruită, pentru că foarte multe fete o întreabă pe preoteasă anumite intimităti femeiesti, mai repede decât pe preot.
Floarea stă în glastră; băiatul trebuie să umble să si-o aleagă. Fata nu trebuie să bată cărările băiatului, ci băiatul să dea peste ea. Si apoi, voi trebuie mai întâi de toate să stiti să pretuiti femeia foarte mult. Ea este o creatie a lui Dumnezeu extraordinară. Vă dati seama ce putere are o femeie să te scoată dintr-o stare amărâtă. Faptul că un bărbat stie că acasă are parte de o iubire desăvârsită îl face să muncească, să câstige războaiele, să-si rezolve problemele.
Să stiti că femeia nu gândeste simplu. Chiar dacă nu e învătată, ea are o putere de pătrundere deosebită si e mult mai realistă decât un bărbat. Ea are încă de astăzi un sentiment pentru ziua de mâine. Însă noi discutăm, rationalizăm niste lucruri, dar în iubire nu este nimic rational.
Acum, vă pun si eu o întrebare: v-au folosit cele ce v-am spus ?

Tinerii vor să fie liberi, pun foarte mare pret pe libertate si au initiativă. As vrea să vă întreb: în relatia noastră cu gradele bisericesti ? cu episcopii, de exemplu ? limbajul nostru trebuie să fie personal, sau trebuie să vorbim de la institutie la institutie ?

Vorbiti în numele institutiei pe care o reprezentati, dar vorbiti de la om la om. Cel cu care vorbiti reprezintă Biserica, asa că adoptati o atitudine smerită nu pentru a obtine un răspuns, ci ca să-l inspire pe el Dumnezeu să vă dea un răspuns. Aceasta depinde si de pozitia celui care cere lucrul acesta ? de la un profesor, de la un părinte, etc. Pozitia ta trebuie să fie smerită, cinstită sub orice chip. Nu există libertate fără o inimă cinstită, ci doar un fel de a te juca cu ziua de astăzi asa cum te-ai jucat si ieri.
Când vă adresati trebuie să cunoasteti si formulele de rigoare: "Înalt Prea Sfintite Părinte" ? asa se vorbeste de la episcop în sus; dar asta se învată usor. De pildă: "Înalt Prea Sfintite Stăpâne, venim cu inima smerită să vă întrebăm unele lucruri. Dacă se poate, iertati-ne că v-am deranjat". Trebuie să stiti să faceti introducerea, ca să prindă omul curaj, să-i dai putere de cuvânt. Cuvântul nu este al lui; în parte, este si al tău, pentru că l-ai cerut cu smerenie si sincer.
Doi insi s-au dus la un părinte să-i ceară sfat mântuitor, fiincă aveau fiecare câte o neputintă. După ce au vorbit cu părintele, unul a zis: "I-am spus si m-am eliberat de acea neputintă". Celălalt a zis: "Eu i-am spus, mi-a spus ce să fac, si nu m-am eliberat". "Dar cum i-ai spus? " "Părinte, am nevoie de lucru cutare". "Măi, uite cum am făcut eu: am căzut la picioarele lui, cu fata la pământ, si l-am rugat: "Părinte, fă rugăciuni ca să mă izbăvească Dumnezeu de neputinta mea"". Prin urmare, puterea nu e a lui, ci a lui Dumnezeu, si felul tău de a o cere contează. Părintele n-avea nevoie să-ti dea tie sfaturi, ci tu aveai nevoie să le iei. Întotdeauna, dacă te duci să ceri un sfat, nu e o flatare pentru cel la care te duci.
Apoi, trebuie să stiti că metanie se face numai la episcopi, nu si la preoti. Si să nu vă închinati; nu se fac închinăciuni decât la icoane. Trebuie să se vadă că sunteti totusi cunoscători.
Asadar, purtati-vă smerit. Dacă cel la care mergeti vă respinge, voi să fiti la fel ca un câine pe care îl gonesti si apoi, dacă îl chemi, vine la loc. Asta ca să-l puteti câstiga. Bineînteles, depinde si pentru ce vă duceti. Eu de multe ori i-am spus episcopului nostru (ÎPS Lucian al Tomisului ? n.r.), pentru că i-am fost duhovnic pe vremea când era elev la seminar, să nu tină cont de lingusiri; acestea sunt cele mai scârboase înaintea lui Dumnezeu. Dom'le, prezintă-te cu ce ai tu; nu-ti strica libertatea ca să câstigi bunăvointa cuiva pentru un scop material sau orice alt scop.
Problema divină e o problemă de mare cinste interioară. Au fost sfinti trăitori nestiutori ! nici "Tatăl nostru" nu stiau ! care stăpâneau natura fiindcă erau cinstiti. Si o exemplificare si mai plastică: într-o mânăstire, staretul a văzut un călugăr mergând pe sus si si-a zis: "ăsta are o lucrare". După ceva timp, l-a văzut mergând pe pământ. Si-a zis: "Să stii că ăsta si-a pierdut lucrarea". L-a chemat si l-a întrebat: "Cum te rugai tu înainte? " "Doamne, nu mă milui pe mine, păcătosul, Doamne, nu mă milui pe mine păcătosul. Si m-am scăpat si am zis în biserică, tare, si m-a auzit un părinte si mi-a zis: "Mă, să nu mai zici asa! Zi Doamne miluieste-mă!", si de-atunci zic asa". Si staretul i-a zis: "Să zici tot ca înainte". Adică nu este vorba de stiintă aici. Acela era sincer, Îi plăcea lui Dumnezeu această sfântă simplitate. Oricine ai fi, orice diplome ai tine în buzunarele tale sau în capul tău, dacă inima nu este cinstită nu acumulezi, si sigur nici libertate nu ai. Credeti voi că dracul e liber? Nu! E cel mai muncit, pentru că nu e în Hristos. Mai mult, e declarat dusmanul lui Hristos. Asa că nu vă temeti de el; e tolerat, nu e o putere. Asadar, nu există libertate decât în adevăr, si adevărul este Hristos, Calea si Viata.
Întâi de toate, în nenorocitul ăsta de moment istoric suntem aglomerati toti. Odată, un episcop care se dusese într-o vizită canonică i-a întrebat pe cei de-acolo: "Ei, cum merge pe-aici? " "Prost, Prea Sfintite, prost. Acum ati mai venit si Sfintia Voastră..." Deci, toată lumea e aglomerată. În viată trebuie să cunosti si o tactică de luptă ? să-ti determini cu precizie pozitia ta, a dusmanului cu care lupti, a distantelor. Fiind întrebat care păcate sunt cele mai primejdioase, Sfântul Antonie spune: "Mândria, lăcomia, curvia ! toate acestea sunt". "Dar care este cel mai primejdios dintre ele? " "Păcatul care este cel mai aproape de tine, acela este cel mai primejdios". Prin urmare, avem nevoie să stiu distanta, să stiu unde să-l lovesc. Dacă cineva vrea să mă omoare, nu mă lupt cu cel care i-a poruncit să mă omoare, ci opresc mai întâi mâna care mă loveste, si apoi mă judec cu celălalt.

În cazul în care eu merg si cer sfat episcopului, dar neputinta mea mă face să-l clevetesc, pentru că sunt tulburat de cele ce mi-a spus, ce să fac?

Dacă te-ai dus să ceri un sfat la un episcop al lui Dumnezeu, răspunsul vine de la Dumnezeu prin acel episcop. Dacă nu ti-a convenit, atunci să stii că pe Dumnezeu l-ai clevetit. Deci duceti-vă ca la omul pe care Dumnezeu îl tine acolo. Nu ne interesează faptele lui; nu ne interesează că bem vin dintr-un pahar de pământ sau de cristal, vinul e tot vin. Harul e har, si nu pentru vrednicie stă el acolo, ci pentru harul pe care i l-a dat Dumnezeu, iar noi la harul acela trebuie să apelăm. Dumneata te duci să ceri un cuvânt de folos, să te salvezi, si mai rău te complici judecându-l. A judeca pe cineva, cu atât mai mult un cleric si cu atât mai mult un arhiereu, este foarte grav, pentru că acest arhiereu câte lucruri binecuvintează si salvează? ! Îmi pare rău că sunteti stăpâniti de această temere fată de mai-mari.

Cel care a pus întrebarea e student la Arte Plastice, vine de la Bucuresti; este iconar si pictor de frescă bisericească. În plus, relativ proaspăt căsătorit cu o doctorită. Eu as întreba, în locul lui, ce i-ati spune unui iconar căsătorit cu o doctorită ?

Cine a câstigat, doctorita sau matale? Depinde de educatia fiecăruia. As vrea să vă propuneti să faceti din doctorita aceasta si o doctorită de suflet, pentru că dintre toate meseriile, problema duhovnicească se aseamănă foarte mult cu misiunea unui medic, pentru că si acesta merge pe o psihologie dincolo de cuvinte. Să vă spun un caz. Ati auzit si dumneavoastră de Clémenceau; a fost un om de stiintă francez care a creat o epocă în vremea lui, dar care era ateu. Pe acest Clémenceau l-a călcat o masină si, desigur, a apărut o editie specială: "Marele Clémenceau lovit", "Marele Clémenceau internat la spitalul cutare, îngrijit de doctorul cutare", care informa lumea în acesti termeni la superlativ. A scăpat din accident acest Clémenceau si a spus asa: "Domnule, pe mine nu doctorii acestia m-au făcut sănătos, ci o asistentă care s-a ocupat de mine, dar de care n-a vorbit nimeni, nici un ziar". În acest timp, un alt mare om de stat si scriitor a fost si el călcat de o masină, si a vrut să fie dus la un spital unde erau călugărite. "Dar cum, dumneavoastră, care erati...?!" "Treaba voastră ce credeti, eu vreau să mă fac sănătos".
Vedeti, mâna aceasta catifelată a doctorului, plecată de la porunca inimii... Stiti dumneavoastră câtă nevoie are omul bolnav să fie întărit? Pentru că foarte-foarte mult depinde de el vindecarea, nu numai de altii. Ce să-ti facă doctorii, dacă tu nu crezi deloc? Si nu numai un simplu doctor, ci si Stăpânul nostru, Dumnezeu. Nu poate să te mântuiască, domnule, fără participarea ta. Ti-a dat atât de multe lucruri dumnezeiesti în tine ca să-L ajuti pe El să te mântuiască. Pentru că El ne-a creat si pentru că ne iubeste foarte mult, doreste să ne mântuiască. Si atunci, iubindu-ne, Îl ajutăm să ne mântuiască nestând pe loc.