RUGÃCIUNEA INIMII
Rugãciunea Lui Iisus în practica isihasmului

Motivati de practica falsilor instructori si practicanti ai isihasmului (rugãciunea inimii), influentati de religiile orientale: budistã, hinduistã si practici yoga, venim cu o prezentare a dreptei învãtãturi despre isihasmul ce apartine exclusiv Bisericii Crestine Ortodoxe (Pr. Dr. Dumitru Stãniloae, Istoria Isihasmului).

Practic si pe scurt, pentru începãtori

Prima conditie: "Împacã-te cu aproapele tãu..." (Matei 5, 23-25). Cu privire la loc, e biserica si camera ta. "Tu când te rogi, intrã în cãmara ta si, închizând usa, roagã-te Tatãlui tãu, care este în ascuns..." (Matei 6, 6). În liniste totalã. În singurãtate. Totodatã, se întelege si interiorizarea în rugãciune care sã-si gãseascã trãire în suflet cu sârguintã, în minte cu întelegere si în inimã cu simtirea afectivã; cum zice Domnul: Împãrãtia Lui Dumnezeu este înlãuntrul vostru... (Luca 27, 21). Cum sã ne rugãm? Domnul Iisus ne învatã: "Asa sã vã rugati: "Tatãl nostru". Deci zicem, la început de rugãciune, Tatãl nostru... Si apoi: "Rugati-vã neîncetat" Sf.Ap.Pavel (I Tes. 5, 17).

Urmeazã partea tehnicã. Luãm pozitia în genunchi sau pe un scaun (înãltimea ca la 30 cm) si începem sã rostim rugãciunea Lui Iisus (rugãciunea pustnicului) cu mintea coborând în inimã (deasupra inimii) zisã rar. În ritmul inimii, astfel: Doamne Iisuse Hristoase - Fiul lui Dumnezeu - mântuieste-mã pe mine pãcãtosul, cu cãintã si smerenie (cãci pãcãtosi suntem). Concentrati numai la aceste cuvinte ce le zicem cu întelegere si nu gândim nimic altceva (nici bune, cu atât mai mult la cele rele). În timpul exercitiului de rugãciune înceteazã orice miscare. Nu cãuta senzationalul. Fereste-te de orice vedenii si vise, care vin de la diavolul. Durata exercitiului, pentru începãtori: 10-15 minute.

Efectul

Ne cultivãm vointa. Ne dã tãrie sufleteascã. Se face simtitã lucrarea Harului dumnezeiesc, cã ne încinge cu putere de sus.

1. Ne despãtimim. Adicã ne izbãvim de vicii: urã, vrajbã, invidie, nerãbdare, rãzbunare, betie, lãcomie, desfrâu, zgârcenie, clevetire, vorbire în desert, etc.

2. Despãtimirea de imaginea pãcatelor, care persistã încã în minte si în simturi, de care încã trebuie sã ne curãtim, stãruind în rugãciune.

3. Starea de iluminare, stadiu în care Harul lui Dumnezeu se face simtit cu putere si rãmâne în noi, curãtindu-ne de zgura pãcatului, cum zice Sf. Ap. Pavel: "... si Duhul vine în ajutorul slãbiciunii noastre, cãci noi nu stim sã ne rugãm cum trebuie, ci însusi Duhul se roagã pentru noi cu suspine negrãite" (Romani 8, 26). Astfel se realizeazã acea pace (isihie) în întreagã fiinta noastrã. Dupã exercitiul de rugãciune zilnicã, în cursul zilei, ori de câte ori ne vom aduce aminte, vom zice rugãciunea Doamne Iisuse. Iar când ne vom ruga, citind rugãciuni sau psalmi, ne vom aduce aminte sã ne coborâm cu mintea în inimã, ca si mintea sã se roage. Iar Domnul prin Duhul Sãu zice: "Iatã, Eu stau la usã si bat; de-mi va auzi cineva glasul si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine" (Apocalipsa 3, 20; Ioan 14, 23). Astfel, cel mort cu duhul înviazã, cel întinat cu stiinta se curãteste, cel pierdut se mântuieste (Acatistul Sfintei Treimi).

Aceastã practicã a "Rugãciunii Lui Iisus" e recomandatã fiecãrui crestin, de vrea sã-si mântuiascã sufletul sãu. Nimeni sã nu zicã: Nu încep, pentru cã eu nu voi purea realiza sutã la sutã. Dumnezeu te va primi si cu saizeci la sutã. Ba si chiar cu treizeci la sutã. Exemplu: Pilda Talantilor, Pilda Semãnãtorului, Pilda cu lucrãtorii viei.

Cel mai mic între muritori
pãrintele Mina

Mãnãstirea Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Husi