Despre feciorie

Cãlugãria asceticã, misticã si contemplativã

De la asceza individualã crestinã, bazatã pe cuvintele Mântuitorului: "Dacã vrei sã fii desãvârsit, mergi, vinde toate câte ai, iar pretul lor dã-l sãracilor si vei avea comoarã în cer, apoi vino si urmeazã-Mi Mie" (Lc 18, 18) si "tot cel ce va lãsa pentru Mine si pentru Evanghelie casã, frati, surori, tatã, mamã, copii si tarini, însutit va fi rãsplãtit" (Mc 10, 29-30), s-a ajuns la asceza monahalã sau cãlugãria asceticã. De la nevointele sfinte practicate în lume de crestinii zelosi, ca sãrãcia de bunã voie, castitatea si înfrânarea de la orice plãceri ce tin de veacul acesta, supunerea si pocãinta, s-a trecut la cãlugãria asceticã, si de aici s-a ajuns la cãlugãria mistic-contemplativã, când nevoitorul, uitând de tot ce tine de lumea aceasta, pânã si de cele mai elementare trebuinte ale existentei fiintei sale, se dedicã rugãciunii si meditatiei contemplative.

În viata asceticã se practicã în chip deosebit (...) fecioria sau castitatea, dupã cuvintele Mântuitorului: "Sunt oameni care au renuntat de bunã voie la plãcerile simturilor pentru Împãrãtia cerurilor, dar nu toti pot cuprinde cuvântul acesta, ci numai cei cãrora li s-a dat. Cel care poate sã cuprindã, sã cuprindã" (Mt 19, 11-12). Acest angajament solemn, vot sau fãgãduintã, trebuie tinut cu toatã strãsnicia, asa cum sfãtuiesc Sfintii Pãrinti. Clement Alexandrinul zice cã cel ce s-a fãgãduit acestei juruinte sfinte sã stea deoparte de lumea pãcatului si sã se fereascã de legãtura cu omul rãu. Tot acest Sfânt Pãrinte îi numeste pe asceti "alesi între alesi" si-i laudã pe cei ce-si pun viata lor în sigurantã si la adãpost de furtunile lumii. Un scriitor bisericesc, Tertulian, le sfãtuieste pe fecioare sã stea cu totul rezervate de lume, iar Sfântul Ciprian nu gãseste pe nimeni în lume cãruia sã-i adreseze cuvinte mai frumoase si mai sfinte, decât pe ele. Auziti: "Ascultati-mã, fecioarelor, ascultati-mã ca pe un pãrinte, ascultati-mã pe mine care vã sfãtuiesc cu toatã sinceritatea la ceea ce este de folos sufletului vostru. Fiti asa cum v-a plãsmuit Dumnezeu, Fãcãtorul a toate, fiti nevinovate asa cum ati iesit din mâna Pãrintelui ceresc, purtati în voi un chip nevinovat, o înfãtisare plinã de bunã -cuviintã. Sârguiti-vã sã fiti mereu aceleasi care ati început deja sã fiti. Sârguiti-vã sã deveniti chiar din aceastã lume ceea ce veti fi în cealaltã, îngeri ai lui Dumnezeu si mirese prea-alese ale Mântuitorului nostru. Marea voastrã rãsplãtire vi se pãstreazã în vesnicie, ca un mare dar al virtutilor, cãci fecioria este cea mai mare slujbã adusã lui Dumnezeu".

"Strâmtã si spinoasã", zice Domnul, "este calea care duce la viatã". Toti mucenicii au strãbãtut aceastã cale grea. Adevãratele fecioare merg cu hotãrâre, fãrã sã sovãie o clipã sau un pas, iar dreptii nici nu se clintesc de la calea sfântã pe care si-au ales-o. Cel dintâi fruct, de o sutã, este recolta sângelui mucenicesc, cel de-al doilea, de saizeci, este al nostru. Deci dupã cum mucenicii nu îsi fac nici un gând de a-si proteja trupul si nici o tocmealã cât de neînsemnatã în lupta lor, tot asa sã fie si la voi (a cãror rãsplãtire este de al doilea grad) si sã aveti o rãbdare statornicã.

Epifania nov-dec 1997