NE VORBESTE PARINTELE CLEOPA VOL. VII
CUVANT INAINTE
Cu binecuvantarea Domnului nostru Iisus Hristos, cu
ingaduinta Prea Cuviosului Arhimandrit Cleopa Ilie si cu staruinta fiilor sai duhovnicesti,
oferim tuturor iubitorilor de Dumnezeu si al saptelea volum din seria
binecunoscuta de toti - Ne vorbeste Parintele Cleopa.
Suntem incrediniati ca orice noua aparitie din scrierile
Prea Cuviosiei sale este o adevarata bucurie pentru noi toti, calugari si
mireni, si ne simtim indemnati s-o citim si sa urmam sfatul sau duhovnicesc.
La inceput, Parintele Cleopa ne ofera o frumoasa predica cu
continut dogmatic si mistic, tinuta la hramul Schitului Sihla - Schimbarea la
Fata -, in vara anului 1978, care predomina intregul volum prin profunzimea si
dinamismul ei apofatic.
Dupa ce vorbeste despre patimile
Domnului, aduce un minunat cuvant de lauda in cinstea Preasfintei Nascatoare de
Dumnezeu, care se cuvine sa fie citita de tot crestinul.
In continuare, sunt redate pe larg
14 reguli pentru mergerea crestinilor la biserica, pe care trebuie sa le stie
si sa le respecte fiecare. Un capitol special este intitulat " Cum
inseala diavolul pe om ", in care se arata cea mai iscusita metoda, prin
care crestinul isi pierde mantuirea, prin amanarea pocainlei, care este
valabila pentru noi toti.
Alte capitole pe care le gasim in
acest volum, sunt intitulate : " Lucrarea constiintei ",
" Nunta crestina ", " Sfaturi duhovnicesti " -
foarte folositoare tuturor -, " Inima de mama ",
" Minunea facuta de Dumnezeu cu vaduva Anastasia ",
" Sinodul al VII-lea Ecumenic " si altele.
Incredintati ca si acest volum, cu
invataturi duhovnicesti al Parintelui Cleopa va aduce bucurie si o raza de
lumina in casele si inimile noastre, il recomandam tuturor bunilor crestini
iubitori de Hristos, care doresc sa mearga pe calea mantuirii.
Arhimandrit Ioanichie
Balan
Sfanta Manastire Sihastria,
Soborul Sfintilor Arhangheli, 8
Noiembrie - 1998
PREDICA LA SCHIMBAREA
LA FATA
Tinuta cu prilejui hramului
Schitului Sihla, in anui 1978.
Parintilor, fratilor
si iubiti credinciosi,
Biserica lui Hristos cea
dreptmaritoare are un brau, cu care este incinsa de-a lungul anului. Pe acest
brau se gasesc douasprezece margaritare preascumpe si preasfinte, adica cele
douasprezece praznice imparatesti.
De aceea, la aceste dumnezeiesti
praznice, predicile sunt mai grele si mai dogmatice, pentru ca in aceste
praznice este aratata toata taina iconomiei in trup a lui Iisus Hristos si
toata mantuirea neamului omenesc.
Astazi este dumnezeiasca Schimbare
la Fata a Domnului, Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Acest
mare eveniment din viata Mantuitorului nostru, aceasta mare sarbatoare si
prealuminat praznic s-a petrecut in anul treizeci si trei al vietii Domnului
nostru Iisus Hristos si in ultimul an al propovaduirii Sale.
Mantuitorul era pe atunci in
partea Cezareei lui Filip, unde marele Apostol Petru L-a marturisit ca fiind
Fiul lui Dumnezeu cel adevarat. El i-a intrebat pe apostoli : Cine zic
oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului ? Iar apostolii ziceau : Doamne, unii
zic ca Tu esti Ilie, altii zie ca esti Ieremia sau altii, ca Tu esti unul din
prooroci ( Matei 16, 13-14 ).
Iar Mantuitorul, vrand sa scoata
din mintea lor aceasta mare greseala, ca El ar fi unul din prooroci, care s-ar
fi reintrupat, ( ca sa scoata din mintea lor si a tuturor popoarelor crestine
de mai tarziu ), a binevoit sa-i ia pe cei trei apostoli, pe Petru, pe Ioan si
pe Iacov, fratele sau, si sa-i suie pe varful Muntelui Tabor.
Acolo, cei trei apostoli, fiind
obositi de calatoria muntelui - ca muntele este mare, lung si inalt -, cand au
ajuns cu Mantultorul sus, de mare oboseala, au stat jos si s-au odihnit pana au
adormit. Apoi, trezindu-se ei, prin iconomia lui Dumnezeu, Mantuitorul S-a
schimbat la fata inaintea lor. Hainele Lui s-au facut ca lumina, fata Lui
stralucea mai mult decat soarele, iar ei, vazand aceasta, s-au spaimantat
foarte si au vazut ca statea in vazduh si vorbea cu doi mari prooroci, cu Moise
si cu Ilie.
Moise era icoana si inchipuirea
Mantuitorului, care a condus poporul lui Israel prin pustie pana la primirea
legii, mai inainte de venirea lui Hristos; si Ilie, cel mai slavit dintre
prooroci, care va veni si la a doua venire sa predice Evanghelia trei ani si
jumatate pe pamant, impreuna cu Enoh si Ioan, pe vremea lui Antihrist, ca sa
intoarca poporul evreiesc la dreapta credinta.
Stand ei asa si privind la
Mantuitorul, auzeau cum vorbea Mantuitorul cu Ilie si cu Moise in limba
aramaica, limba lui Adam, pentru intrarea care avea s-o faca El in Ierusalim si
pentru preaslavita Lui patima, pentru rastignire, pentru moarte si inviere.
Apostolii auzeau, dar erau
imbatati de lumina, de frica si de cutremur, ca un nor deodata a cuprins varful
Taborului. Dar norul acesta nu era intunecat, ci luminos ca soarele si se
intindea de la cer pana la pamant si un glas din nor, de sus, s-a auzit : Acesta
este Fiul Meu cel iubit, intru Care bine am voit. Pe Acesta sa-L ascultati !
( Matei 17, 5 ).
Dar, stand ei, deodata au disparut
cei doi prooroci . Ilie s-a dus in tara sa si Moise s-a ridicat la cer, iar ei
au ramas uimiti, intelegand ca Hristos nu-l Ilie, ci este Dumnezeul lui Ilie;
Hristos nu-i Ieremia, ci este Cel Care l-a sfintit pe Ieremia in pantecele maicii
lui, si iarasi ca Hristos nu este Moise, ci este Cel care a dat lege lui Moise,
pentru ca Dumnezeu anume a voit sa se arate acesti doi prooroci, ca El este
Dumnezeul proorocilor si nu unul din prooroci.
O, minunile Tale, Doamne ! Ce era
pe Tabor acum ? Taborul luase forma Bisericii. Acolo se vedeau cele doua
Testamente : Testamentul Vechi era reprezentat prin Ilie si prin Moise, Iar
Testamentul Nou, prin cei trel apostoli : Ioan Evanghelistul, Iacov si Petru.
" Acolo - zice
dumnezeiescul parinte Efrem Sirul - au vazut apostolii pe prooroci si proorocii
pe apostoli. A vazut iconomul Tatalui, adica Moise, pe epitropul lui Dumnezeu,
pe marele Apostol Petru, caruia i s-au dat cheile imparatiei cerurilor. Acolo
feciorelnicul Legii Vechi, Ilie, a vazut pe feciorelnicul Legii Noi, pe Ioan
Evanghelistul, si s-a facut Muntele Taborului in chipul Bisericii ".
Acolo se aude si glasul Tatalui,
dupa ce pleaca cel doi prooroci, Care zice : Acesta este Fiul Meu cel iubit,
intru Care am binevoit; pe Acesta sa-L ascultati !
Petru Apostolul, care iubea mult
pe Mantuitorul, ca si Ioan Evanghelistul, nestiind ce vorbeste - cum spune
Evanghelia -, ar fi vrut ca bucuria, lumina si dulceata aceea pe care o vazuse
acolo, sa ramana cu el totdeauna. De aceea, cand a vazut pe Tabor pe cei doi
prooroci, ii spune Mantuitorului : Doamne, bine este sa stam noi aici ! Sa
facem aici trei colibe ! Tie una, lui Moise una si una lui Ilie ! ( Matei
17, 4 ). Dar uitase ca-i trebuie si lui coliba si lui Ioan Evanghelistul si lui
Iacov ! Dragostea lui era sa-i umbreasca pe cei trei pe care-i vazuse.
Iar Mantuitorul, parca-i zicea lui
Petru :
" O, Petre, vrei sa-mi
faci Mie coliba ? Iata indata vine coliba !"
Si inca stand ei de vorba, un nor
luminos i-a acoperit pe dansii. Un nor plin de stralucire si de lumina ii
umbrea, le tinea si umbra si lumina. Si-i zicea Mantuitorul lui Petru :
" Iata, Petre, coliba ! Mai vrei sa faci coliba ? Eu ti-am adus nori
din cer, ca sa te umbreasca si sa te lumineze. Adu-ti aminte, Petre, ca n-am
nevoie aici de colibele tale ! Eu sunt care am acoperit poporul lui Israel, pe
cei 638.000 robiti, care au iesit din robie sub nor. Ii duceam ziua si-i
acopeream ca sub aripi de vultur si noaptea ii luminam cu stalp de foc.
Iata, Petre, coliba nefacuta de
tine ! Iata nor care straluceste mai mult decat soarele, si-ti tine si umbra !
Deci sa stii, Petre, ca Eu n-am nevoie de colibele tale. Eu pot sa umbresc tot
pamantul si tot cerul, ca Eu l-am facut ".
Si atunci, din acel nor preascump,
aude Petru glasul Tatalui, al Parintelui, ca se dusesera proorocii. Vine Tatal
din cer si marturiseste cine este Hristos. Ce le spune ? " Voi ati
vazut ca Hristos nu-i nici Ilie, nici Moise, nici Ieremia. Hristos Dumnezeu,
Care-i cu voi pe Tabor, este Fiul Meu cel iubit, intru Care bine am voit; pe
Acesta sa-L ascultati !"
Dumnezeu Tatal stia ca Petru o
sa-L marturiseasca pe Hristos pana la Roma si acolo avea sa moara rastignit cu
capul in jos; si Ioan Evanghelistul avea sa fie ingropat de viu, si lui Iacov
avea sa i se taie capul cu sabia de catre Irod. Stia ca pana la moarte vor
marturisi pe Hristos.
" Dar sa stiti pe cine
marturisiti ! Acesta Care pe Tabor S-a schimbat la fata si hainele Lui se vad
acum ca lumina si fata Lui ca soarele, nu este Moise, nu-i Ilie, nici Ieremia,
nu este unul din prooroci, este Fiul Meu cel iubit, intru Care bine am voit,
Pe Care si la Iordan L-am marturisit, pe Acesta sa-L ascultati ! "
Si asa au luat incredintare mai
mult marele Apostoi Petru, cu Ioan si Iacov, ca Iisus Hristos este Mesia, este
Fiul lui Dumnezeu si nu este unul din prooroci, ci este Dumnezeul proorocilor,
Care i-a zidit pe ei in pantecele maicilor lor.
Dar, o, minunile Tale,
Mantuitorule ! Ce s-a aratat pe Tabor ? Oare fiinta lui Hristos ? Doamne,
fereste ! Ar fi o hula sa gandesti aceasta, ca fiinta era aceea ce iradia din
Hristos.
Prin secolul al XII-lea, a fost in
Bulgaria o erezie ce se chema " bogomili ". De la aceia au ramas
cartile care se numesc " Visul Maicii Domnului ",
" Epistolia " si " Cele douasprezece vineri ",
carti apocrife pe care Biserica le-a tolerat, dar nu le-a aprobat niciodata.
Acesti eretici aveau pretentia ca
ei, atunci cand se roaga, vad fiinta lui Dumnezeu. O, ce mare hula si nebunie !
Fiinta lui Dumnezeu, care n-o vad heruvimii si serafimii si toate puterile cele
ganditoare din ceruri, ei aveau pretentia ca, atunci cand se roaga, apare o
lumina si vad fiinta lui Dumnezeu !
Era cea mai mare hula adusa lui
Dumnezeu, ca cineva poate sa vada fiinta Lui ! Ce spune dumnezeiescul
Evanghelist Ioan ? Pe Dumnezeu nimeni niciodata nu L-a vazut ! ( Ioan 1,
18 ). Aici nu face aluzie la Dumnezeu intrupat, ca pe Acela l-am vazut; sau la
Dumnezeu, Care se arata lui Avraam, lui Isaia si lui Moise, cu pogoramant si cu
inchipuire, ci la fiinta lui Dumnezeu, pe care nimeni n-a vazut-o niciodata.
Fiinta lui Dumnezeu este
inaccesibila la toate taberele mintilor rationale din cer si de pe pamant si
nimeni nu poate sa vada ce este El dupa fiinta. Iar acei eretici spuneau ca ei
in vremea rugaciunii vad fiinta lui Dumnezeu.
Slava fiintei lui Dumnezeu
reflecta raze si se lumina ca soarele, pentru ca El era Insusi Dumnezeu si din
dumnezeirea Lui slobozea raze ca un soare intens dumnezeiesc. Ceea ce se vedea
pe Tabor nu era lumina creata, ci necreata, lumina care izvora din dumnezeirea
Lui si era slava fiintei lui Dumnezeu sau lumina slavei lui Dumnezeu.
Aceasta era deosebirea intre
schimbarea la fata a lui Hristos si a sfintilor Lui, prooroci, patriarhi si
cuviosi de mai tarziu.
Tocmai aceasta a fost lupta cea
mare si inversunata a Sfantului Grigorie Sinaitul si Sfantului Grigorie Palama,
preaindumnezeitul la minte, cu ereticii Varlaam si Achindin, balaurii cei din
Calabria Italiei, care-i invinuiau pe sihastrii din Athos ca sunt bogomili, care
spun ca vad o lumina in vremea rugaciunii si ca vad fiinta lui Dumnezeu.
Dumnezeiescul Grigorie Palama, ale
carei sfinte moaste, cu toata nevrednicia, le-am sarutat acum cativa ani la
Mitropolia din Tesalonic, a fost cel mai mare teolog grec din secolul XIV. El a
intrecut pe toti cu teologia lui, fiind mai presus de apofatismul Sfantului
Dionisie.
Daca Sfantul Dionisie Areopagitul
are cea mai inalta teologie, teologia apofatica sau negativa, Sfantul Grigorie
Palama a trecut si peste aceasta. El numai cu putin a intrecut pe dumnezeiescul
Maxim Marturisitorul, prea indumnezeitul la minte, cel mai mare varf al
teologiei grecesti. Sfantul Grigorie apara pe parintii din Sfantul Munte, pe
isihasti, ca nu sunt bogomili, ca vad lumina mare in vremea rugaciunii celei
ganditoare a inimii.
Ei nu vad fiinta lui Dumnezeu, ci
altceva vad. Ce vad ? Slava fiintei lui Dumnezeu ! Cititi in Filocalia VII,
care o aveti, si vedeti lupta cea mare, care a tinut sute de ani pe tema
isihasmului ! Sa vedeti, lumina era care iradia din Hristos, dar nu era fiinta
Lui. Auzi ce spune dumnezeiescul parinte Efrem Sirul : " Din tot
trupul Sau izvora raza slavei lui Dumnezeu ".
Deci lumina de pe Tabor nu este
fiinta lui Hristos, ci slava fiintei Lui. Sa stiti totdeauna, cei care sunteti teologi
! Ca o sa aveti discutii cu oameni paruti filosofi ai
veacului de acum. Niciodata fiinta lui Dumnezeu nu s-a aratat cuiva, ci slava
fiintei lui Dumnezeu. De aceea canta Biserica astazi : " ... aratand
ucenicilor Tai slava Ta - cat ? nu toata, ci -, pe cat li se putea ".
Deci, slava fiintei lui Dumnezeu
s-a aratat pe Tabor apostolilor. Si aceasta se poate arata si sfintilor in
vremea rugaciunii celei ganditoare a inimii, celor ce stiu sa se roage cu inima
lui Dumnezeu. Dar nu este aceasta fiinta Lui, ci slava fiintei Lui. Sa retineti
!
Sa stiti un lucru. Slava fiintei
lui Dumnezeu este nedespartita de fiinta Lui. Dupa cum la soare raza nu se
desparte de ea, asa si slava lui Dumnezeu nu se desparte de fiinta Lui. Dar nu
este insasi fiinta Lui, ci slava fiintei lui Dumnezeu.
Iata ce este, fratiIor, Schimbarea
la fata a Mantuitorului. Cum v-am spus la inceput, nu s-a facut luminarea
dinafara, ci dinauntru, adica Hristos nu Se lumineaza de altcineva, ca sa
straluceasca ca luna, ci invers. La Hristos, lumina care se vedea in Tabor nu
era ca la sfintii care se schimbau la fata.
Asa sa intelegeti lumina de pe
Tabor, asa sa intelegeti lumina pe care o pot vedea sfintii intr-o mare si
inalta rugaciune a inimii. Tot omul este dator sa se schimbe la fata. Dar cum
se poate schimba la fata ? Daca ieri a fost desfranat si s-a marturisit, sa nu
mai fie ! Daca a fost hot, sa lase hotia ! Daca a fost
injurator sau betiv, sa lase betia si injuratul sau fumatul, sa lase rautatile,
sa le marturiseasca, sa le planga toata viata, sa faca canonul; si asa se
schimba omul, nu la fata cea din afara, ci la cea dinlauntru a sufletului.
Si atunci, asezarea omului care a
fost inainte de pacat, cu aceea care este cand intra in fericire si in treptele
duhovnicesti ale desavarsirii, nu mai seamana.
Ieri era ca un drac, slujind
pacatului, si astazi, daca s-a pocait, si-a indreptat viata si s-a sfintit, se
face lumina si are lumina duhovniceasca intr-insul si merge din putere in
putere, dintr-o desavarsire in alta, pe cele trei trepte ale urcusului
duhovnicesc, care sunt :
- Nepatimirea
rationala a sufletului sau faptuirea
morala;
- Slobozenia
duhovniceasca a sufletului rational care-si
retrage mintea sa din simtire si o leaga cu Dumnezeu prin contemplatia naturala
si duh, si
- Odihna duhovniceasca
a sufletului rational, ( sambetele
sambetelor ), care-si retrage mintea sa chiar de la toate contemplatiile
naturale in duh, de la cugetarile cele mai inalte din zidiri si o leaga cu
totul de Dumnezeu in extazul iubirii. Amin.
PATIMA DOMNULUI
Eu vorbesc si la multi si la
putini. Si daca atunci cand vorbesc, o suta se vor intoarce la pocainta, plata
insutita voi avea ! Daca saizeci sau treizeci se vor intoarce, cum spune
Evanghelia, mare plata voi avea ! Iar daca, din cei putini care sunt in
biserica, numai unul se va intoarce la Dumnezeu, si aceasta este mare plata, ca
un singur suflet ii mai scump decat toata lumea, decat tot ce exista sub cer.
Deci, tocmai aceasta m-a indemnat
la acesti putini, care au venit cu multa ostencala, avand in vedere ploile si
glodul, dealurile de urcat si muntele, au razbatut cu toata taria sa ajunga
pana aici, mai mare plata au acestia, decat atunci cand vine cineva numai cand
e vreme buna.
Cu cat o fapta buna se face mai cu
osteneala, cu atat mai mare plata are de la Dumnezeu. Fapta buna care se face
cu mai putina osteneala, mai putina plata are, iar care o faci mai cu greutate,
cu mai multa osteneala, mai mare plata are de la Preasfantul Dumnezeu.
Cu opt zile mai inainte de a se
sui pe Muntele Tabor, cand Petru l-a marturisit pe Mantuitorul, zicand : Tu
esti cu adevarat Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu ( Matei 16, 16 ),
Mantuitorul l-a laudat foarte pe Petru pentru aceasta marturisire, asa de
adevarata si dogmatica, si i-a zis : Fericit esti, Simone, fiul lui Iona, ca
nu trup si sange ti-au descoperit tie aceasta, si Eu iti zic tie ca tu esti
Chefa, ca asa il chema, tu te vei chema Petru, adica piatra
credintei, si pe aceasta piatra Biserica voi zidi si portile iadului nu o
vor birui ( Matei 16, 17-18 ).
Aici ne arata ca pe dreapta
credinta a lui Petru si a tuturor care vor crede ca el, se va intemeia Biserica
lui Hristos, iar portile iadului, cum arata Sfantul Atanasie, care sunt gurile
sectarilor si a ereticilor care hulesc adevarul Bisericii, nu o vor birui.
Sa nu vorbiti de rau Biserica, ca
este intemeiata pe piatra cea din capul unghiului, care este Iisus Hristos.
Dar tot atunci, cu opt zile inainte
de Schimbarea la Fata, Petru, fiind laudat asa de tare pentru dreapta lui
credinta, primeste si o ocara de la Hristos. Ca Mantuitorul incepe sa predice
despre patima Lui, de suferintele Lui, pe care avea sa le sufere in Ierusalim,
si zice : Iata, ne suim in Ierusalim si Fiul Omului se va da in mainile
oamenilor pacatosi, si-L vor batjocori pe El, si-L vor bate, si-L vor scuipa,
si-L vor rani, si-L vor rastigni, si-L vor omori pe El, iar a treia zi va invia
( Matei 16, 21; 20, 18 ).
Petru, care Il iubea foarte mult
pe Mantuitorul, cauta sa-L opreasca, sa nu mearga la rastignire : Doamne, sa
nu-ti fie Tie una ca asta ! ( Matei 16, 22 ). " Cruta-Te pe Tine,
Doamne ! Nu Te sui in Ierusalim ! Stai aici, nu cumva sa mori !"
Atunci Mantuitorul se intoarce la Petru
si-i spune cu manie : Inapoia Mea, satano, ca nu cugeti cele ce sunt ale lui
Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor ! ( Matei 16, 23 ). Iar pe Petru il
numeste satana, caci cuvantul satana inseamna potrivnic, ca i se impotrivea lui
Hristos sa nu implineasca planul mantuirii neamului omenesc, sa nu mearga la
moarte. In felul asta il numeste " satana". Adica, tu Ma opresti
sa merg la moarte ? Daca nu ma duc Eu la moarte, nu se mantuieste tot neamul
lui Adam care sta in iad de 5508 ani. Daca nu voi merge pe Golgota intai ca sa
sufar pana la moarte si moarte de cruce, tot neamul omenesc nu poate sa fie
mantuit; ca pentru asta am venit in lume, sa-Mi vars sangele si sa mor pentru
neamul omenesc., din dragostea pe care o am catre el.
Tu vrei sa raman pe Tabor ? Dar la
Golgota cine are sa mearga ?
Daca Eu voi ramane pe Tabor,
Petre, si nu voi duce crucea pe Golgota, proorocia lui Isaia Proorocul, care
zice : Dat-am spatele Mele spre batai si obrazul Meu spre scuipari si n-am
intors fata Mea de catre rusinea scuipatorilor ( Isaia 50, 6 ), unde se va
implini ?
Daca Eu voi ramane pe Tabor,
Petre, cum se va implini Scriptura, care zice : Si n-avea El chip nici
asemanare, om ce stia sa rabde dureri si plin era de rani, si cu rana Lui, noi
toti ne-am vindecat ? ( Isaia 53, 2-5 ).
Daca Eu voi ramane pe Tabor,
Petre, unde se va implini Scriptura, care zice : Si cu cei fara de lege S-a
socotit ? ( Isaia 53, 12 ), ca L-a rastignit intre doi talhari.
Daca Eu voi ramane pe Tabor,
Petre, unde se va implini Scriptura, care zice : Vedea-vor pe Care L-au
impuns, cand Ma va impunge cu sulita in coasta, dupa proorocia lui Zaharia
Proorocul, ( Zaharia 12, 10 ) ?
Daca Eu voi ramane pe Tabor,
Petre, proorocia lui David Proorocul, care zice : Dat-au spre mancarea Mea
fiere si in setea Mea m-au adapat cu otet ( Psalmi 68, 25 ), cum se va
implini ?
Daca Eu voi ramane pe Tabor,
Petre, Scriptura care zice : Impartit-au hainele Mele lorusi si pentru
camasa Mea au aruncat sorti, ( Psalmi 21, 20 ), unde se va implini ?
Daca Eu voi ramane pe Tabor,
Petre, si nu ma voi duce sa-Mi curga tot sangele pe Cruce, ca sa ramana oasele
goale, unde va fi proorocia psalmului care zice : Numarat-au toate oasele
Mele, iar ei stateau si se uitau la Mine ? ( Psalmi 21, 19 ).
Daca Eu voi ramane pe Tabor,
Petre, sa-Mi faci coliba, proorocia care zice : Strapuns-au mainile Mele si
picioarele Mele si M-au rastignit, ( Psalmi 21, 18 ), unde se va implini ?
Daca Eu voi ramane pe Tabor,
Petre, cum se va implini Scriptura, care spune : El a fost pedepsit pentru
mantuirea noastra si prin rana Lui, noi toti ne-am vindecat ? ( Isaia 53,
5).
Si daca Eu voi ramane pe Tabor,
Petre, portile cele de arama cine le va deschide, pentru ca zice Scriptura : " Ridicati,
boieri, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice, ca sa intre
imparatul slavei ", si celelalte ( Psalmi 23, 7, 9 ).
Si asa, pe Petru il mustra
constiinta, caci cauta sa-L opreasca pe Mantuitorul, sa nu mearga la
rastignire. Iar Hristos zice : " Eu va arat pe Tabor cine sunt Eu,
dar mergem dincolo la Golgota pe celalalt munte si acolo voi suferi sa
implinesc Scriptura, sa ma duc intru slava pe care am avut-o la Parintele Meu
mai inainte de intemeierea lumii si sa ridic firea lui Adam de-a dreapta
maririi intru cele inalte ".
Iar Mantuitorul a binevoit sa ia
pe cei trei apostoli, pe Petru, pe Ioan si pe Iacov, fratele sau, si i-a suit
pe varful Muntelui Tabor.
Acolo, cei trei apostoli, fiind
obositi de calatoria muntelui, au adormit. Prin iconomia lui Dumnezeu,
trezindu-se ei, Mantuitorul S-a schimbat la fata inaintea lor si au vazut ca
statea in vazduh si vorbea cu doi mari prooroci, cu Moise si cu Ilie.
Deci s-a facut Muntele Taborului, cum spune Sfantul Efrem,
in chipul Bisericii. Tatal vorbea din cer; Fiul se
schimbase la fata, Duhul Sfant era reprezentat prin chip de nor, Legea Noua era
reprezentata prin cei trei apostoli, care stateau jos amesiti de lurnina
dumnezeirii, si cei doi prooroci, Moise si Ilie, care reprezentau Legea Veche,
stateau in vazduh si vorbeau cu Dansul.
Si asa Taborul a luat chipul
Bisericii lui Dumnezeu, in clipa schimbarii la fata a Mantuitorului nostru
Iisus Hristos.
Iata cat de mare taina se arata pe
Tabor, ca nu mult dupa aceasta Mantuitorul sa mearga in Ierusalim, sa fie
prins, sa fie vandut, sa fie batut, biciuit si rastignit si in cele din urma sa
invie din morti.
CINSTIREA MAICII DOMNULUI
Dintre toti sfintii, pe care trebuie sa-i cinstiti, sa cinstiti mai
tare pe Maica Domnului ! Auziti cum lauda Biserica pe Maica Domnului ? Scaun
de Heruvimi, Fecioara. Ai auzit axionul Marelui Vasile ? Ati auzit "
ca pantecele tau mai desfatat decat cerul a lucrat !" Comoara si vistieria
tuturor darurilor Duhului Sfant a fost Maica Domnului !
Prin Maica Domnului, Dumnezeu S-a pogorat pana la noi si firea noastra s-a
ridicat pana de-a dreapta maririi intru cele inalte, pana de-a dreapta lui
Dumnezeu-Tatal. Firea cu care este imbracat Hristos astazi, adica firea
omeneasca fara de pacat, a luat-o din preacuratele sangiuri ale Maicii
Domnului.
Iata, ea este scara lui Iacov pe care, ai vazut, se pogorau si se suiau ingerii
lui Dumnezeu, pe care a vazut-o Iacov cand dormea, cand mergea spre Laban
Sirianul. Ca Dumnezeu S-a pogorat pe aceasta scara prin intrupare pana la noi,
S-a intrupat de la Duhul Sfant si din preacuratele sangiuri ale Fecioarei Maria
si a ridicat firea noastra pana de-a dreapta maririi intru cele inalte, de unde
era cazuta toata firea lui Adam in fundul iadului, cu toti patriarhii si
proorocii.
Sa aveti mare evlavie, fratilor, la Fecioara Maria si fericita este casa si
familia aceea care are in casa icoana Maicii Domnului si in fiecare dimineata
ii citeste Acatistul si cinstitul ei Paraclis si toti stiu rugaciuni catre
Maica Domnului.
Mult pot si sfintii lui Dumnezeu, dar nici unul cat Maica Domnului. Daca nu era
Maica Domnului in ceruri, intre Sfanta Treime si noi, lumea asta se pierdea de
mult. Ea pururea sta in genunchi si se roaga Preasfintei Treimi.
Ea este a patra fata duhovniceasca din ceruri. Intai este Tatal, Fiul si Duhul
Sfant, adica Sfanta Treime, apoi a patra este Maica Domnului.
Auziti cum canta Biserica : Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai
marita fara de asemanare decat serafimii... Ati auzit ? De ce ? Ea a purtat
in pantecele ei pe cel ce a zidit serafimii si heruvimii din nefiinta. Ea n-a
purtat un sfant in pantecele ei; ci pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel ce a facut
heruvimii si serafimii numai cu gandirea, pe care L-a purtat in pantecele ei.
Si ea n-are impartasire de Dumnezeu cu participare, cum au heruvimii sau serafimii
sau preafericitele tronuri.
Dumnezeu se odihneste pe tronuri cu darul, nu cu fiinta. Iar in preacuratele
sangiuri, adica in pantecele Maicii Domnului si in bratele ei preasfinte,
Dumnezeu nu se odihneste cu darul, ci cu fiinta. Toata dumnezeirea S-a unit cu
toata omenirea din preacuratele sangiuri ale Maicii Domnului !
Pentru ca Cel ce era in bratele ei nu era numai om, era Dumnezeu desavarsit si
Om desavarsit. De aceea Biserica intelege ca " ...pantecele tau s-a facut
mai desfatat decat toate cerurile". Dumnezeu nu incape in toate cerurile,
ca nu-L cuprinde nici o fiinta dar a incaput in pantecele Preacuratei Fecioare.
Stiti voi cine-i Maica Domnului ?
Ea este Imparateasa Heruvimilor, imparateasa a toata faptura; camara intruparii
lui Dumnezeu Cuvantul ! Usa Luminii, ca lumina cea neapropiata ganditoare prin
ea a venit in lume. Usa vietii, ca Viata Hristos prin ea a intrat ! Poarta cea
incuiata prin care n-a trecut nimeni decat Domnul, cum spune Proorocul
Iezechiel ( cap. 44, 2 ).
Scara catre cer, pod catre cer; porumbita care a incetat pierderea sau potopul
pacatelor, precum porumbila lui Noe a adeverit incetarea potopului. Cadelnita
dumnezeiasca, ca a primit focul dumnezeirii si Biserica a Preasfantului Duh.
Cine este Maica Domnului ?
Este Mireasa Tatalui, Maica Cuvantului, si Biserica Duhului Sfant.
Stiti voi cine-i Maica Domnului ?
Cand auzi un blestemat de sectar ca nu crede in Maica Domnului, fugi, ca acesta
este fiu al iadului. Vor vedea in ziua judecatii ceea ce spune la Psalmul 44 : De
fata a statut imparateasa de-a dreapta Ta, imbracata in haina aurita si prea
infrumusetata ( vers. 11 ).
Maica lui Dumnezeu, Imparateasa cerului si a pamantului, cata mila are de cei
care au crezut in ea si au laudat-o, si cata urgie are sa vina peste cei care
n-au crezut in ea !
Ce vor face sectele care nu cred in Maica Domnului si popoarele care n-o
cinstesc ? Cand ea sta de-a dreapta maririi, sta de-a dreapta Sfintei Treimi !
Si cate miliarde de suflete care au credinta si nadejde in Maica Domnului vor
trece usor vamile vazduhului si din moarte la viata, pentru ca au cinstit-o pe
Maica Domnului. Deci, va rog sa nu lipseasca din casa Acatistul Maicii
Domnului, Paraclisul si alte rugaciuni catre Maica Domnului ! Si la icoana ei
sa arda candela permanent.
Cand vezi icoana Maicii Domnului cu Pruncul Hristos in brate, tu stii ce vezi
acolo ? Cerul si pamantul ! Cerul este Hristos, Cel mai presus de ceruri;
Ziditorul cerului si al pamantului; si Maica Domnului reprezinta pamantul,
adica toate popoarele de pe fata pamantului, ca ea este din neamul nostru. Este
din semintie imparateasca si arhiereasca.
Bratele Maicii Domnului sunt mult mai puternice decat umerii heruvimilor si ale
preafericitelor tronuri. Deci pe cine tine Fecioara Maria in brate ? Voi stiti
pe cine tine ? Pe Cel ce a facut cerul si pamantul si toate cele vazute si
nevazute.
Stiti voi cine este Maica Domnului si cata cinste, cata putere si cata mila are
? Este mama noastra, ca are mila si de saraci si de vaduve si de crestini.
Pururea se roaga Mantuitorului Hristos pentru noi toti.
De cand i-a spus arhanghelul puterilor ceresti, Gavriil, care venise in Nazaret
la ea cu crin, cine este Cel Care se va naste, zicandu-i : Bucura-te ceea ce
esti plina de har, Marie, Domnul este cu tine ( Luca 1, 28 ), ea fiind
fecioara, nestiind de barbat, l-a intrebat pe arhanghel : Cum va fi aceasta
sa nasc, ca eu nu stiu de barbat ? Si i-a spus chipul zamislirii, ca prin
auz va fi. Duhul Sfant va veni peste tine si puterea celui Preainalt te va
umbri. Pentru aceasta si Sfantul care se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu
se va chema ( Luca 34, 35 ).
Ea s-a umplut de toate darurile Duhului Sfant devenind camara. Daca un om
credincios intelege tainele mari dumnezeiesti, cu atat mai mult Maica Domnului.
Ea si-a dat seama ca este camara lui Dumnezeu-Cuvantul. Si ganditi-va, cand Il
purta in brate pe Hristos si-L alapta, sa suga laptele de la ea : " Pe
cine m-am invrednicit eu sa nasc si sa port in brate ?" De aceea ea s-a
numit " roaba " (Luca 1, 38).
Iata cat har avea Maica Domnului ! Si fecioria, ca era de
neam imparatesc, al lui David, si arhieresc, al lui Aaron, si nu facea nimic,
daca nu era smerita. Cand a vazut ce misiune are ea pe pamant, i-a spus
ingerului : Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau ! S-a numit "
roaba ".
Dar a proorocit, cand s-a dus ea la Ierusalim : Iata, de acum ma vor ferici
toate neamurile ! (Luca 1, 48) Ea isi dadea seama. A devenit maica dupa trup a lui Dumnezeu-Cuvantul. " Toate popoarele
si ingerii si heruvimii, toate ma vor slavi de-acum. Asa a voit Dumnezeu sa ma
aleaga din toate fecioarele de pe fata pamantului ".
Si atunci, cum Spune istoria, cand Mantuitorul era mic, ea il alapta, il punea
intr-o fasa curata, alba si incepea a face sute de metanii la El si-I saruta
piciorutele. Ca ea isi dadea seama : " Acesta pe care Il vezi prunc, este
Dumnezeu cel mai inainte de veci ", cum canta Biserica : Fecioara
astazi, pe Cel mai presus de fiinta naste si pamantul pestera, Celui neapropiat
aduce. Ingerii cu pastorii slavoslovesc si magii cu steaua calatoresc, ca
pentru noi S-a nascut Prunc tanar, Dumnezeu cel mai inainte de veci. Isi
dadea seama pe cine naste si pe cine poarta in brate.
CELE 14 REGULI PENTRU MERGEREA LA BISERICA
Fratilor, trebuie sa stiti ca un crestin care merge la biserica are 14 reguli
canonice de buna cuviinta, daca vrea sa-l foloseasca sfanta biserica. Daca nu
le implineste, se duce la biserica spre osanda.
Am sa va spun regulile de buna cuviinta pentru un crestin care merge la sfanta
biserica.
Daca vreti sa fiti fii cu adevarat ai Bisericii lui Hristos celei
dreptmaritoare, care ne naste pe noi prin apa si prin Duh la Botez, de aproape
2000 de ani, in Biserica lui Hristos, care este stalp si intarire a adevarului,
sa stiti regulile de mergere la biserica, dupa cum urmeaza :
1. Prima conditie canonica pentru a merge la Sfanta Biserica este sa te
ierti cu toti. Daca merge mama la biserica, sau tata, sa zica : "
Iertati-ma, mai baieti ! Iarta-ma, sotie !"
2. A doua conditie canonica. Cand mergi la Biserica sa duci un mic dar
din casa ta. Macar o lumanarica, macar un banut, o prescura, un pahar de vin,
ce poti. Ca prin acel mic dar pe care-l duci tu la biserica se binecuvinteaza
toata averea ta, caci il dai jertfa lui Dumnezeu.
3. A treia conditie canonica. La biserica este bine sa mergi mai de
dimineata, ca sa poti apuca Evanghelia Invierii de dimineata si Slavoslovia. Si
totodata daca te duci mai devreme, te poti inchina linistit, nu-i lume multa la
biserica, te duci la locul tau fara sa deranjezi slujba.
4.
A patra conditie canonica. Totdeauna barbatii in biserica trebuie sa stea in
partea dreapta, iar femeile in partea stanga. Si in ordinea aceasta trebuie sa stea in biserica : barbatii batrani in
frunte, cei mai putin carunti la spate, cei mai tineri in spatele lor, flacaii
si baietii tot asa. La fel si femeile. Iar intre barbati si femei, sa lasati o
carare in biserica, ca sa mearga cine vine sa se inchine si sa duca darul la
Sfantul Altar.
5. A cincea conditie canonica este sa nu vorbiti in biserica, ca este
mare pacat. Daca este mare nevoie sa vorbesti, vorbeste in soapta sau prin
semne.
6. A sasea conditie canonica. Daca mergi la biserica, sa nu iesi pana nu
se termina slujba. Numai, Doamne fereste, daca esti bolnav, sau daca patesti
ceva. Dar altfel sa nu iesi, ca, daca iesi inainte de terminarea Liturghiei,
esti asemenea cu Iuda, care a iesit de la Cina de Taina, unde erau la masa
Mantuitorul cu Apostolii si s-a dus si L-a vandut pe Hristos. Asa arata Sfantul
Ioan Gura de Aur.
7. A saptea conditie canonica pentru cei ce merg la biserica. Cand va
inchinati la sfintele icoane, sa nu sarutati sfintii pe fata , ca-i pacat. Nu-i
voie. Daca sfantul este pictat in picioare, ii saruti picioarele, daca este
pictat pe jumatate, il saruti la partea de jos.
8. A opta conditie canonica. Sa stiti ca dupa ce da preotul
binecuvantare de Sfanta Liturghie, nimeni nu mai are voie sa se inchine la
icoane in biserica sau sa mai duca daruri la altar, ca este mare pacat.
Cand auzi ca zice preotul : " Binecuvantata este Imparatia Tatalui si a
Fiului si a Sfantului Duh, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor
", este gata ! De atunci fiecare sta la locul lui linistit, nu se mai duce
sa se inchine. Chiar de-ai venit cu un dar in biserica, cu lumanare si cu
prescura, le dai la urma.
Ca din timpul acela preotul intra in Sfanta Liturghie si nu mai are timp sa ia
darul. Ca daca te duci si el se opreste de la Liturghie, ii raman o multime de
rugaciuni si are pacat. Deci darurile se dau la biserica pana se da
binecuvantarea de Liturghie.
De atunci inainte nu mai este voie nici sa te inchini la icoane, pentru ca ii
tulburi pe cei care vor sa asculte Sfanta Liturghie.
9. A noua conditie canonica. Crestinii trebuie sa stea in genunchi cand
se sfintesc preacuratele daruri, cand se canta : " Pe Tine Te laudam, pe
Tine bine Te cuvantam... !" Altii stau in genunchi si la Evanghelie. Nu-i o greseala. La Axionul Maicii Domnului si la Tatal nostru, atunci se sta. Si dupa ce se
canta Tatal nostru se face sarutarea pacii. Asa se facea inainte. Acum in unele
biserici s-a uitat.
Cei ce au dezlegare si vor sa se impartaseasca cu
Preacuratele Taine, trebuie sa-si ceara iertare de la toti, de la cei mai
batrani pana la cei mai tineri. Daca sunt barbati, se duc la cei mai batrani
oameni din frunte. si de la care au avut vreo suparare, Doamne fereste, sa
ceara iertare : " Iarta-ma, frate ! Iarta-ma, cumetre sau vecine !"
La fel si femeile sa se duca la cele mai batrane si sa ia iertare, sa le sarute
mana, iar acelea sa le sarute pe frunte. Aceasta randuiala se face inainte de a
merge la Sfanta Impartasanie. Si apoi iei o lumanarica aprinsa si la iconostas
o dai in mana paraclisierului; nu mergi cu ea inaintea preotului, in fata
Sfantului Potir.
Pentru ca in fata Sfantului Potir, cand mergeti, nu aveti voie sa fiti cu
lumanarea aprinsa, nici sa mai faceti Sfanta Cruce, ca-i mare primejdie. Multi,
facand cruce, s-a intamplat ca au lovit Sfantul Potir, pe preot, si au varsat
Sfintele. S-a intamplat in multe biserici.
Eu am patit-o. A venit unul de la Sasca Mare la
impartasanie; eram staret la Manastirea Slatina, si m-a lovit peste Sfantul
Potir si, daca nu-l tineam, il zvarlea in mijlocul bisericii. Aveam Sfintele in
el. Si tot mi-a varsat cele noua cete ingeresti. Trei
au cazut din acelea. Am avut de facut canon si randuiala.
Un baietan cand si-a facut cruce, a dat peste Sfantul Potir. Si daca nu-l
tineam strans mi-l varsa tot si nu mai puteam sa fiu preot din cauza asta . A
incremenit si el. Si doar le-am spus, ca erau sute de oameni cu lumanari
aprinse : " Nu mai faceti cruce cand ajungeti in fata Sfantului Potir, si
lumanarile lasati-le colo la iconostas !"
Cand mergi in fata Sfantului Potir pui mainile crucis pe piept. Si atunci
preotul ia cu lingurita Preasfintele si Preacuratele Taine si ti le da sa ie
mananci.
10. A zecea conditie canonica. Dupa ce-ai primit Preacuratele Taine ale
lui Iisus Hristos, treci la usa diaconeasca, ca acolo sa-ti dea anafora si un
paharut de vin. Apoi treceti la strana sau in pridvor, sa va cititi molitfele
sau rugaciunea de multumire dupa Sfanta Impartasanie.
Trebuie sa stiti ca nimeni nu are voie sa se impartaseasca daca nu si-a citit
rugaciunile de impartasire ( molitfele ). Apoi, cele de multumire.
Cel ce s-a impartasit, nu mai are voie sa sarute mana preotului. Pana nu stai
la masa nu mai ai voie sa saruti nici sfintele icoane, nimic, ca ai primit pe
Hristos atunci. Dupa masa poti sa saruti mana si sfintele icoane.
Dupa impartasanie n-ai voie sa scuipi trei zile si trei nopti. Asa-i dupa
randuiala canonica. Dar macar pana a doua zi, macar 24
de ore sa tineti minte. Dar, trei zile arata cartea. Asa este dupa Sfanta
Impartasanie.
Cei casatoriti, care vor sa se impartaseasca cu Preacuratele Taine, trebuie sa
pazeasca curatia in familie, macar trei zile, iar dupa ce s-au impartasit sa
tina macar doua zile. Iar in posturi, trebuie sa traiasca toate zilele in
curatie.
11. A unsprezecea conditie canonica. Cel ce a venit la biserica dintr-o
familie, se cheama apostolul familiei. El trebuie sa ia sfanta anafora pentru
toti cei de acasa.
Cei de acasa n-au voie, Doamne fereste, in Duminici si sarbatori, sa manance
ceva, pana nu vine cel de la sfanta biserica, sa le aduca sfanta anafora, sa se
impartaseasca cu sfanta anafora in locul Preacuratelor Taine. Ca sfanta anafora
pe greceste se cheama antidoron, adica contra chip, tine locul
Preacuratelor Taine pentru cei ce nu pot sa se impartaseasca.
Duminica si in sarbatori, in timpul Sfintei Liturghii, n-ai voie sa faci
mancare, ca este mare pacat. Fa mancarea de sambata seara si pune-o undeva la
rece, ca aveti acum frigidere, si o incalzesti cand veniti de la biserica. In
caz de mare nevoie, dupa ce iesi de la Sfanta Liturghie, ai voie sa faci
mancare. Dar in timpul Sfintei Liturghii, cand preotul leaga cerul cu pamantul
si scoate particele pentru milioane de suflete, tu sa nu te apuci atunci sa
faci mancare, ca-i mare pacat !
Asa a fost la stramosii nostri. Intrebati batranii. ca asa tineau inainte ! Nu
se facea mancare Duminica. Este mare pacat. Nu-i voie sa faci focul si sa faci
mancare cand preotul face dumnezeiasca Liturghie pentru atatea milioane de
crestini, unde mijloceste iertarea atator suflete, si pentru cei din iad si
pentru cei din ceruri si pentru cei de pe pamant.
12. A douasprezecea conditie canonica. Cel ce a fost la sfanta biserica,
cand a zis preotul : " Cu pace sa iesim ! Intru numele Domnului" si a
facut otpustul, adica sfarsitul Liturghiei, face trei inchinaciuni in mijlocul
bisericii si merge acasa.
De la biserica sa nu se opreasca pana la usa lui. Nu cumva sa-l duca diavolul
de la biserica la crasma sau la joc, ca atunci e vai de el. A inceput cu
Dumnezeu si termina cu diavolul. Ca asa face vrajmasul : " Da, oare sa ma
duc pe la cutare cumatru; dar, sa ma duc pana la cutare; dar, sa merg oleaca la
crasma ".
Bucuria diavolului ca te-a scos din raiul lui Dumnezeu si te duce in iad, caci
crasma este gura iadului. Asa o numesc toti Sfintii Parinti.
Dracul, cand ai intrat in crasma iti bate trei cuie. Primul cui, cand ai pus
piciorul pe pragul crasmii; al doilea, cand ai stat pe scaun la masa, in
crasma; si al treilea, cand ai luat primul pahar. Pe urma esti al lui; te tine
el acolo, nu scapi degraba. Ti-a batut trei cuie.
Deci, de la usa bisericii du-te direct acasa !
13. A treisprezecea conditie canonica. Cand mergi acasa, zi o rugaciune
la sfintele icoane si cand toti stau la masa, tu sa le povestesti ce ti-a ramas
si tie in cap de la biserica. " Uite, a fost Apostolul cutare, Evanghelia
cutare; preotul a tinut predica cutare; uite asa a cantat dascalul, asa frumos
a fost !", ca sa auda si cei ce n-au putut merge la biserica, din motive
binecuvantate.
14. A paisprezecea conditie canonica. Dupa ce ai stat si tu la masa, sa
te odihnesti doua ore. Apoi trebuie sa te duci in Duminici si sarbatori sa faci
vizite si sa cercetezi pe cei bolnavi si saraci.
Daca stii un batran bolnav sau o femeie bolnava sau un copil, sau cineva care
zace de multi ani, du-te si-l cerceteaza, ca auzi ce spune Hristos in ziua
Judecatii : Bolnav am fost si nu m-ati cercetat (Matei 25, 36).
Daca nu poti duce un dar cat de mic la cel bolnav, du-te si-i spune un cuvant
de mangaiere : " Rabda, frate ! Roaga-te lui Dumnezeu ca te iubeste !
Dumnezeu, pe care-L iubeste, il cearta. Si daca ai sa rabzi in lumea asta, n-ai
sa mai rabzi dincolo. Asa a rabdat Iov, asa a rabdat Lazar !"
Deci regula a paisprezecea este sa cercetam pe batrani si pe cei bolnavi in
Duminici si sarbatori.
Acestea sunt pe scurt cele paisprezece reguli de buna cuviinta pentru crestinii
care merg la sfanta biserica in Duminici si in sarbatori.
CUM INSEALA DIAVOLUL PE OM
In cele ce urmeaza, vom vorbi despre sfatul dracilor; cum ii invata
dracii pe oameni sa amane pocainta.
Era un calugar pustnic, ascet mare in pustie in partile Alexandriei, cu numele
Ilarion, mare sihastru. Avea aproape o suta de ani.
S-a rugat lui Dumnezeu cativa ani de zile :
" Doamne, sa-mi arati mie care este sfatul dracilor cu care ei castiga
cele mai multe suflete pentru imparatia iadului ! Care-i mestesugul lor si metoda
de a-i intoarce pe oameni de la calea cea buna, pentru a-i face robi pacatului,
si a-i duce in iad. Cum castiga ei mai multe suflete pentru iad, decat ingerii
pazitori pentru imparatia cerului ?" S-a rugat parintele un an, doi, trei
si nu i-a raspuns Dumnezeu.
Intr-o noapte, stand el la rugaciune, in puterea noptii fiind, afara era luna
ca ziua, aude un glas : " Avva Ilarioane !" ( + ) " Ce este,
Doamne ?" " Ia Sfanta Cruce in mana, ia toiagul tau, fa semnul
Sfintei Cruci, iesi din chilie si mergi pana in poiana din apropiere si, cand
vei ajunge in poiana, stai langa un copac, acolo. Dar sa nu te temi de ce vei
vedea ! Stai acolo si uita-te in mijlocul poienii pana voi veni".
( + ) Avva = Parinte
El, cand a auzit ca l-a invatat sa
se inarmeze cu semnul Sfintei Cruci, a cunoscut ca este de la Dumnezeu
chemarea. S-a dus batranul, zicand in minte rugaciuni, si a ajuns in poiana. Era liniste mare; nu batea vantul in noaptea aceea. Numai luna si stelele
se vedeau. S-a dus batranul calugar langa un copac si statea luand aminte.
Deodata, vede ca in mijlocul poienii apare un jilt, un tron imparatesc. Parca
era de fulgere, ca para focului. Intai scaunul a aparut si s-a minunat. Dupa
aceea vede ca vine satana si se asaza pe scaun. Avea umerii ca nicovala. Pielea ii
era ca cerneala, cu peri ca de urs, cu gheare puternice. Avea o coroana facuta
numai din serpi, si tinea in mana un toiag in chip de balaur.
Cand l-a vazut, s-a insemnat cu semnul Sfintei Cruci.
Satana s-a asezat pe scaunul acela si a batut de trei ori din palme. Cand a
batut, s-a umplut vazduhul de cete dracesti. Polcuri de draci, mii si milioane.
Unii, care pareau sa fie din cei mai mari, boieri de-ai iadului, stateau
aproape de el. Altii, deasupra padurii si altii, prin vazduh, cat vedeai, numai
cete dracesti.
Cand a vazut calugarul atata amar de iad acolo si atatia diavoli, si-a adus
aminte de cuvantul din chilie, care i-a zis " sa nu te temi", s-a
inarmat cu semnul Sfintei Cruci si statea atent.
Atunci, dupa ce s-au adunat cat nisipul marii, in toate partile nu se vedeau
decat cete de diavoli, s-a sculat satana in picioare si a zis :
- V-am adunat in noaptea asta, in miezul noptii aici, ca vreau sa fac un examen
cu voi. Trebuie sa dati un examen greu. Stiti voi de ce v-am chemat ?
Si a zis unul :
- Stapane, nu stim !
- Iata de ce v-am chemat aici. Sa iasa la raport fiecare din voi, care stie cel
mai bun mestesug de a insela oamenii si a-i aduce la imparatia mea. Si sa-mi
arate cum inseala el lumea si cum il prosteste pe om si-l inseala de-l aduce la
munca cea vesnica si la imparatia noastra. Care-i metoda, care-i mestesugul vostru, ca
voi in toata lumea, aceasta treaba aveti, sa inselati sufletele oamenilor ? Sa va vad cat de iscusiti sunteti voi in a insela sufletele oamenilor !
Cel ce ma loveste in gandire, daca are sa-mi spuna un sfat cum inseala lumea
asa cum gandesc eu, iata ii voi da sa conduca trei minute iadul, il voi pune
imparat trei minute in locul meu, si-l voi face mare general peste ceilalti.
Atunci a iesit unul din multime si a zis :
- Sa traiesti, intunecimea ta ! Am venit sa dau raport, cum insel eu pe oameni
!
- Ei, sa vedem !
- Eu, zice el, ii spun omului asa : " Mai omule, mai du-te la biserica,
mai posteste, mai roaga-te, mai fa chiar si milostenie, si alte fapte bune.
Mai, dar nici cu dracul nu te strica ! Mai du-te la restaurant, mai mergi la
crasma, la jocuri, la petreceri, la jocuri de noroc, ca si cu lumea asta sa te
mai veselesti !"
Cu
aceasta metoda am inselat pe foarte multi. Le dau in gand, ca alta putere n-am
! Din iad alta putere nu ni s-a dat noua. Ingerii din
rai au putere de la Dumnezeu numai sa-i dea in gand omului sa faca bine. Noi
avem putere numai sa-i dam in gand omului sa faca rau. Dar ca sa-l silim, nu
putem, ca omul are de sine stapanirea lui data de Dumnezeu. Nu putem cu sila
sa-l facem sa pacatuiasca; numai daca-i prost si ne asculta ce-i dam in gand.
Si asa am amagit pe foarte multi. Cand ies de la biserica, unii se opresc la
carciuma. Acolo fiecare se intalneste cu neamuri, cu prieteni. Mai ia o tuica,
mai ia un pahar; unul mai ia o tigara, mai vine un lautar sa-i mai cante. Din
cauza asta omul s-a impiedicat, nu i-a mai folosit nimic ca a fost dimineata la
biserica, caci seara s-a intors de la slujba noastra. Si tot asa fac cu
fiecare.
Si a intrebat satana :
- Pe multi ai inselat ?
- Sa traiesti, intunecimea ta, pe multi !
- Ai inselat pe cei mai prosti decat tine, dar n-ai facut nici o isprava.
- De ce, intunecimea ta ?
- Tu il spui omului sa mai mearga si la biserica, sa mai mearga si la carciuma,
sa mearga si la petreceri, sa mearga si la locuri sfinte, sa mai citeasca, sa
se mai roage, pe urma sa mearga la distractii nepermise, dar Hristos ii spune
in Evanghelie : Nimeni nu poate sluji la doi domni ! adica si mie si
Lui.
L-ai indemnat tu, poate omul n-a fost pregatit sufleteste si se duce de cateva
ori, dar dupa o vreme vine ingerul si-i da in gand : " Mai omule, nu poti
umbla pe doua carari; ori cu dracul, ori cu Dumnezeu ". Si omul, fiind
certat de frica lui Dumnezeu, se lasa. " Mai, ma tin de una, ca nu este
mantuire umbland pe doua cai !"
- Ai patit asa ?
- Am patit si asa !
- Vezi ! Ti-am spus eu ca tu ai inselat pe cei mai prosti decat tine. Deci sa
stii ca n-ai raspuns bine.
Si a chemat pe un comandant, de acei mari, un capitan si i-a zis :
- Ia-l in spate, du-l in adunare si da-i zece toiege la spinare si sa-l trimiti
in fundul iadului ca-i prost !
L-a
batut, in loc sa-i multumeasca ! Nu i-a placut sfatul
lui. Cauta altul mai bun.
Iese altul la raport :
- Sa traiesti, intunecimea ta ! Daca nu te-oi multumi eu, altul nu te
multumeste.
- Sa te vad, viteazule ! Cum te cheama ?
- Scarabuta ma cheama.
- Cum inseli tu pe oameni ?
- Iata cum, maria ta. Eu ii spun omului asa : Mai omule, nu este Dumnezeu, nu este
drac, nu este inger, nu este iad, nu este rai, nu este munca vesnica, nu este
slava vesnica, totul este aici in lumea asta ! Daca ai ce manca si ce bea si ai
femei si bani multi, daca ai cinste de la oameni. casa si bogatii multe, aici
este raiul. Si daca n-ai, aici este iadul. Deci atata-i, cat ii omul pe lumea asta.
- Si ai inselat multi ?
-
Multi am inselat !
- Si tu ai inselat pe cei mai prosti decat tine. Stiu eu
ca ai inselat, dar pe cei prosti, ca pe cei ce stiu Scripturile nu poti sa-i
inseli. Pentru ca Seriptura ii spune omului ca este Dumnezeu, ca este drac, ca
este inger, este iad, este rai, este munca vesnica, este slava vesnica, este
pedeapsa pentru pacat, este rasplata pentru fapta buna in ceruri. Scriptura
este plina de acest fel de invataturi si cei care o citesc, nu te cred pe tine.
Ba si mai mult. Dumnezeu, cand l-a sadit pe om a pus in sufletul si trupul lui
simtirea de Dumnezeu. Cat de pagan ar fi cineva, simte ca este o putere
nevazuta in sufletul lui si aceasta este constiinta. Constiinta il mustra cand
face rau si-l bucura cand face bine. Si glasul constiintei nu poate fi un
reflex al materiei, ceva material, ca-i de natura nevazuta.
Constiinta este glasul lui Dumnezeu in om si, indata ce a gresit, il mustra :
" De ce ai facut asa ?" Poate sa nu-l mustre nimeni. Poate sa nu-l
vada nimeni cand face pacatul. Oricand greseste, aceasta lege pusa de Dumnezeu
lui Adam intai, numita si legea firii sau a constiintei, il mustra imediat.
Uneori asa de tare il mustra, daca este pacatul mare, incat il da aproape in
deznadejde. Se implineste atunci cuvantul care spune in psalmi : Intru
mustrari pentru faradelege ai pedepsit pe om si ai subtiat ca panza de paianjen
sufletul sau ( Psalm 38, 14-15 ). Adica se subtie nadejdea ca panza unui
paianjen si, de mare mustrare de cuget, mai ca-si pierde nadejdea.
Constiinta, daca se pateaza cu multe pacate, asa de tare il mustra pe om
uneori, ca se face lui aceasta mustrare chinuirea chinuirilor. Din cauza
constiintei nici nu poate manca bine, nici nu mai poate dormi, nici pace nu mai
are, nici nu se poate ruga. Constiinta roade, roade ca si cariul in lemn.
" De ce ai facut si de ce ai maniat pe Dumnezeu cu asemenea pacate ?"
Deci, degeaba ii spui tu ca nu-i Dumnezeu, caci constiinta ii spune si, dupa constiinta,
ii spune si Scriptura. Tu zici ca-l inveti pe om ca nu-i Dumnezeu, ca nu-i
drac, ca nu-i inger, ca nu-i iad, ca nu-i rai, dar constiinta ii spune ca este
si Scriptura este plina de marturii din care se arata ca exista Duninezeu, ca
este inger, este munca vesnica, este slava vesnica. Deci si tu - i-a zis satana
la acel cu raportul, care se lauda ca prin acest sfat inseala multa lume - esti
prost si nu aduci mare aport pentru imparatia iadului; nu aduci mare folos !
Asa a patit si acest drac care a venit cu al doilea raport inaintea satanei,
cum a patit si cel dintai care se lauda ca a facut mare isprava. Adica in loc
sa-l laude, sa-l faca mai mare peste multe cete de draci, l-a batut si cu
rusine l-a trimis in fundul iadului, ca-i prost si nu stie sa insele pe oameni.
A inselat, dar a inselat prea putin si prea putine suflete a dus la iad ! A
patit si acest diavol ca si cel dintai care invata pe om sa mearga si la
biserica si la crasma si sa faca si de-ale lui Dumnezeu si de-ale satanei. Deci
si acesta a iesit rau.
Si acum dintre cetele dracilor care erau de fata a chemat pe altul la raport.
Si era o tacere intre polcurile dracilor, ca erau milioane de demoni in jurul
padurii si a poienii aceleia, si nu iesea nici unul, ca se temeau ca vor pati ce
au patit ceilalti, ca, in loc de lauda, ii bate si ii trimite in fundul
iadului.
Satana statea pe scaun si astepta sa mai iasa vreo unul la raport, zicand :
- Daca cel ce iese a treia oara, ma loveste in gandire, adica imi spune un plan
de-a castiga suflete pentru imparatia iadului, mai bun decat al celor doi care
mi-au dat raportul mai inainte, atunc si eu pe acela il voi face general peste
multe ostiri dracesti si-l voi pune sa stea pe scaunul meu de imparat al
iadului trei minute.
Dupa ce-a zis satana asa, din polcurile cele nenumarate de draci n-a vrut sa
mai iasa nimeni, pentru ca se temeau sa nu pateasca ce au patit ceilalti doi,
care au raportat mai inainte si nu i-a placut lui.
Totusi dupa un timp iese unul ghebos, cu patru randuri de coarne, un picior de
rata, unul era de cal. Avea semnele iadului pe fruntea lui, coada era lunga, de
nu stiu cati metri in urma. Si cand a iesit, s-a dus inaintea satanei, cum
statea pe scaun acolo in mijlocul poienii, si i-a spus :
- Sa traiesti, intunecimea ta !
Satana il intreaba :
- Cum te cheama ?
- Sarsaila, ma cheama !
- Ehei, te vad batran si grebanos. Mi se pare ca stii tu ceva mestesuguri de a
insela suflete, sa le aduci la imparatia mea.
Sarsaila a spus :
- Nici intunecimea ta nu stii ce stiu eu !
- Sa te vad ! Mi se pare ca esti mare mester de-a castiga suflete.
- Nici tu nu stii ce stiu eu ! Eu am un mestesug, ca am imbatranit in lupta cu
sufletele oamenilor de atatea mii de ani, prin care multe suflete duc la iad. Cum cad primavara
fulgii de zapada, asa cobor in iad suflete in fiecare zi.
- Si cum ai reusit sa aduci atatea suflete la imparatia
mea ?
- Eu n-am sa spun nici ca diavolul cel dintai, care a iesit la raport, pentru
ca se intampla cum ai zis intunecimea ta. Omul stie ca nu poate sluji la doi
domni si indata il castiga ingerul de partea lui. Dar, nici n-am sa-i
spun omului, ca celalalt prost, ca nu-i Dumnezeu, nu-i drac, nu-i inger, nu-i
iad, nu-i rai. Nu ! Pentru ca Scriptura spune ca este
si Dumnezeu si drac si inger si iad.
Eu atat ii spun omului : " Mai omule, este Dumnezeu, este drac, este
inger, este munca vesnica pentru pacat si slava vesnica pentru fapta buna, dar
mai ai vreme ! Esti prost ? Chiar de azi incepi fapta buna ?"
Daca-i copil ii spun : " Mai baiete, tu de acum ai de trait ! Vine
tineretea, trebuie sa te casatoresti, trebuie sa petreci in lume ! Nu cumva
sa-ti pierzi tineretea asa degeaba, doar viata trebuie traita !"
Iar daca-i tanar ii spun : " Dupa ce te vei casatori si iti vei face o
gospodarie, dupa aceea ai sa incepi fapta buna. Acum mananca, bea,
distreaza-te, fa toate rautatile, ca doar esti tanar. Te va ierta Dumnezeu, ca
El stie neputinta omului. Pentru pocainta mai lasa pe maine, lasa pe poimaine,
lasa pe la anul, mai incolo !"
Il invat pe om sa amane pocainta de azi pe maine, de maine pe poimaine ! "
Ce milostenie vrei sa faci acum ? Taci din gura ! Te pocaiesti aproape de moarte ! Vrei sa postesti acum, sa-ti cheltuiesti
sanatatea trupului ? Lasa la batranete, ca postul este pentru cei batrani !
Vrei sa te rogi ? Sa pierzi tu atatea ceasuri rugandu-te lui Dumnezeu ? Apoi
acum ai treaba. Iata, ai sa cresti copii, ai de facut casa si zestre la fete,
ai de insurat si maritat. Ai atatea !
Si-l incurc cu grijile vietii si tot ii spun : " Lasa pe alta data ".
Cand vine ingerul si-i spune : " Mai, omule, fa un praznic pentru morti
!" Eu ii spun : " Dar esti prost ? Acum ai de imbracat copiii, ai de
facut nunta, ai de facut cutare !" Ingerul vine si-i spune : " Mai,
omule, ia incepe a posti posturile de peste an, si miercurea si vinerea !"
Eu ii spun : " Nu posti ca iti pierzi sanatatea ! Tu trebuie sa muncesti,
sa aduni averi, ai de crescut copii !"
Sau vine ingerul si-i spune : " Mai omule, spovedeste-te si lasa pacatul,
lasa desfraul, lasa betia, lasa tutunul, lasa injuraturile !" " Ei,
dar de pe acum ? Mai incolo, aproape de moarte, m-oi spovedi la un preot, ma va
dezlega si gata. Doar cartea spune sa te apuce sfarsitul cel bun, dar pana
atunci poti petrece asa !"
Cu aseasta ma asculta toti, zice diavolul, si fapta buna tot o amana de azi pe
maine.
Sfanta Scriptura spune altfel. Duhul Sfant ii trezeste pe oameni, zicand : Astazi
de veti auzi glasul Lui, sa nu va invartosati inimile voastre ( Evrei 37, 8
). Si cum am spus, glasul lui Dumnezeu in om este constiinta, care-l mustra
pentru pacat si-i spune : " Omule, paraseste pacatul ! Lasa-te de furat,
lasa-te de curvit, lasa-te de injurat, lasa-te de betie, lasa-te de fumat,
lasa-te de lucruri rele, de zavistie, de pizma, de cearta ".
Dumnezeu ii porunceste azi, iar noi ii spunem lui : " Nu astazi, ci maine,
poimaine, la batranete !"
Si-i zicem asa : " Da-mi mie ziua de azi si tu ia-o pe cea de maine
!" Si asa, zice, este pacatul la om, cum ai lua un cui mare si cu o barda
incepi a-l bate intr-un lemn de stejar uscat. Daca-i dai un ciocan, doua, trei,
cuiul il poti scoate usor. Daca-l bati pe jumatate, este mai greu, iar daca il
bati de tot, trebuie sa crapi lemnul !
Asa-i si pacatul ! Se bate in fire prin obisnuinta. Si daca omul nu lasa azi pacatul, cand este proaspat, cu cat se invecheste,
cu atat mai greu se poate dezobisnui de dansul.
Vazut-ai in arama rugina verde ? Arama daca o curatai in fiecare zi, stralucea
ca aurul ! Insa, daca s-a lasat ani de zile, a prins rugina verde, n-o mai poti
spala cu nimic in lume, numai daca o topesti. Asa-i sufletul cand imbatraneste in
pacat. Daca nu a lasat azi pacatul, sa nu
creada ca maine sau poimaine il lasa mai usor. Ca, pe masura ce trece vremea,
pacatul se invecheste, se bate in fire si obiceiul devine a doua natura;
obisnuinta se face a doua fire si omul face pacatul vrand-nevrand, si cu mare
nevoie se mai dezbara omul de pacat, dupa ce s-a invechit in el !
Obisnuinta, dupa legile canonice ale Bisericii, este a zecea treapta a
pacatului, ca de aici urmeaza deznadejdea, penultima treapta. Si cand l-am
vazut pe om ca s-a obisnuit cu pacatul, un an, doi, zece, nu stiu cati, este al
meu pentru totdeauna ! Si asa reusesc eu sa-i insel, ca mii si milioane de
oameni amana pocainta de azi pe maine, si toti se robesc de pacat; caci pacatul
care nu l-a lasat azi, maine poimaine tot prinde radacini si este tot mai greu.
Iar cand vrea omul sa lase pacatul, pacatul se ridica cu mare putere asupra lui
: " Esti prost, mai ? Cu mine ai traitt Cum sa te lasi de mine ? Ce mai
este ? Sa traiesti cum te invat eu si cum te-ai obisnuit cu mine !"
Asa, cum ti-am spus mai inainte, am invatat si am inselat atatea suflete, incat
acestea cad in iad cum cad fulgii cand ninge, cu un singur sfat : " Oameni
buni, pentru fapta buna mai este vreme; nu fiti prosti sa incepeti chiar de azi
sau chiar din ceasul acesta !"
Deci, va spun, intunecimea ta, acesta-i sfatul si mestesugul meu si am o ceata
in iad de mii si sute de mii de ucenici de-ai mei, pe care i-am invatat asa,
si-i trimit in tot pamantul sa sopteasca omului la ureche : " Omule,
pentru fapta buna mai este vreme. Maine, poimaine, peste un an, peste doi, la
batranete ". Si am reusit si reusesc. Du-te si vezi in iad cati am pogorat
si pogor cu acest sfat !
Atunci satana a zis :
- Bravo ! Cel mai bun sfat, sa-l inveti pe om sa amane pocainta de azi pe maine
: " Chiar azi vrei sa te spovedesti ? Chiar azi vrei sa te impartasesti ?
Chiar azi vrei sa faci milostenie ? Nu vezi ca n-ai timp ? Lasa pe maine
!"
Acum, pentru ca m-ai lovit in gandire, iti voi da coroana si toiagul meu, sa
stapanesti trei minute iadul, si toti sa invatati de la el acest viclesug, ca
sa aduceti cat mai multe suflete in imparatia mea, ca sa se chinuiasca cu noi
in vecii vecilor.
Calugarul, dupa ce-a vazut si a
auzit toate acestea, a vazut pe satana ca a batut de trei ori din palme si ca o
scanteie s-a stins in vazduh si n-a mai vazut nimic, nici nu s-a mai auzit
nimic. Si el a ramas uimit de cele ce a auzit, cum instruieste satana pe
ucenicii lui si pe cei fara numar draci din iad, ca sa-i invete pe oameni sa
amane pocainta.
Atunci a venit ingerul Domnului si i-a zis :
- Avva Ilarioane !
- Ce este, Doamne ?
- De trei ani de zile te rogi lui Dumnezeu ca sa-ti arate cum inseala dracii pe
oameni si cum ii duc in imparatia iadului ! Iata ai vazut cu ochii tai si ai
auzit cu urechile tale cum !
Du-te la chilia ta, la un caiet, pune mana pe condei si scrie tot ce-ai vazut,
tot ce-ai auzit cu urechile tale, sa ramana pentru neamurile ce vor veni,
pentru cele din urma, acest mestesug al satanei. Caci trebuie sa stie toata
lumea, ca cel mai bun sfat al dracilor de-a castiga suflete pentru imparatia
iadului, este de-al invata pe om sa amane fapta buna de azi pe maine, de maine
pe poimaine, de la tinerete la batranete, pe patul mortii, si asa sa-i duca pe
toti in iad ! Amin.
SA NU JUDECAM PREOTII !
In anul 1954, am fost invitat la Bucuresti la un profesor universitar,
Alexandru Mironescu, sa vorbesc intr-o sala, unde erau peste 50 de persoane,
numai ministri, generali, colonei, profesori, doctori, ingineri , farmacisti,
numai oameni din clasa de sus. Era si parintele Daniil Tudor. El a aranjat ca
sa predic, impreuna cu parintele Benedict Ghius si parintele Petroniu Tanase.
Dupa ce-am intrat acolo, intalnirea religioasa a inceput, asa cum se cuvenea,
cu rugaciune. La un moment dat, se ridica o doamna si spune :
- Prea Cuvioase parinte, eu nu pot pune in aceIasi cantar pe toti preotii !
- Dar cine esti dumneata de cantaresti preotii ? Ai stat pe scaunul lui Hristos
?
- Dar, Prea Cuvioase, parintele cutare-i sfant, parintele cutare, care a fost
la inchisoare, a fost un sfant, dar ceilalti preoti care nu poarta uniforma,
care se barbierese, care fumeaza, eu nu-i pot pune in acelasi cantar.
- Dar, cine ti-a dat voie sa-i pui in acelasi cantar dumneata si sa cantaresti
preotii ? Ca n-ai voie sa cantaresti pe nimeni, ca zice asa Scriptura : Nu
judecati, si nu veti fi judecati ( Matei 7, 1 ). Eu pe nimeni n-am voie sa
judec, pentru ca judecatorul nostru este Hristos.
- Vreau sa va spun, ca eu mi-am pierdut evlavia la unii preoti si eu cred ca
n-au toti acelasi har.
- Rau ai gandit ! Dumneata trebuie
sa stii e daca ar fi asa cum zici, n-ar mai fi preoti pe fata pamantului,
fiindca toti gresesc. Dar nu-i asa. Zic Sfantul Ioan Gura
de Aur : " A preotului este numai a deschide gura, si harul lucreaza
".
De vei vedea preot beat, cazut in
sant, du-te si-i saruta mana si indata te-ai umplut de harul lui Dumnezeu ! Ca
nu se amesteca niciodata pacatele lui cu harul lui Dumnezeu, care l-a luat la
hirotonie, ca atunci n-ar mai fi har. Preotul nu lucreaza in virtutea sa
personala, ci in virtutea harului care l-a primit. Daca n-a fost vrednic, la
judecata ia mai mare munca decat crestinii, ca cei tari, tare se vor cerca;
caruia i s-a dat mult, mult se va cere; si mai mult va fi batuta sluga aceea
care a stiut voia, decat cea care n-a stiut ( Luca 12,48 ).
Dar acest lucru este al lui
Hristos, nu-i al tau. Noi ne plecam harului lui Dumnezeu, ca ai auzit ce a spus
Mantuitorul la popor. El, ca Dumnezeu, ii mustra pe carturari si pe arhierei,
dar poporului nu i-a dat voie sa-i mustre. Ai auzit ce-a spus ? Pe scaunul
lui Moise si al lui Aaron au sezut carturarii si fariseii, arhiereii si
preotii; tot ce va invata ei sa faceti, sa faceti, ca ei legea lui Dumnezeu
invata, dar dupa faptele lor sa nu faceti, ca ei zic si nu fac (Matei 23,
2-3).
Evanghelia iti da voie sa faci ce
zice preotul, cand te invata de bine, iar daca vezi la el ceva ca nu-i bun, nu
face. Mantuitorul spune asta. Pentru ca el are sa dea seama inaintea lui
Dumnezeu daca n-a facut, si eu am sa dau seama inaintea lui Dumnezeu, daca am
auzit un cuvant bun si nu l-am facut.
Dar nu le-a dat voie sa judece,
pentru ca harul lui Dumnezeu nu se duce de la preot, numai daca ai auzit ca l-a
caterisit. Si cand este caterisit, inca darul nu se ia. Atunci este ca un
soldat care are la dansul sabie, are pusca, are pistol, dar n-are voie sa le
foloseasca, ca i se ia numai administrarea harului, nu harul lui Dumnezeu,
numai lucrarea harului. El, in ziua judecatii, tot ca preot se va judeca.
Ia sa va dau un exemplu : Pune
dumneata intr-un castron de marmura un pumn de galbeni de aur si pune si
cenusa. Ia o caldare de apa si toarna peste ei. Ce se intampla cu cenusa ? S-a amestecat aurul
cu apa ? A intrat cenusa in aur ? N-a intrat.
Aurul este alta fire si cenusa alta.
Dupa cum nu se amesteca aurul cu
cenusa, asa nu se amesteca la preot pacatele lui cu harul care este dat de la
Dumnezeu, macar de ar fi el cat de pacatos.
LUCRAREA CONSTIINTEI
Cel mai adanc glas in inima
noastra este constiinta, glasul lui Dumnezeu din om, care ne indeamna numai la
bine si ne opreste de la rau, si al doilea este sufletul cuvantului.
Sufletul cuvantului este cuvantul
cel dinlauntru, asezat de Dumnezeu in inima, cu care vorbim - ca nu vorbim
sonor. Acesta se cheama si " sufletul cuvantului ", cum spune Sfantul
Ioan Damaschin. Cuvantul asezat de Dumnezeu in inima omului de la zidirea lui,
cu care vorbim tainic, nu cuvantul sonor.
Cuvantul sonor este imbracamintea
cuvantului din inima. Cuvantul sonor ne face sa vorbim. Dar acela este asezat
in inima tainic. Vezi ca stai si vorbesti ceasuri intregi singur. Citesti o
carte numai cu gandul, fara sa misti limba. Acesta-i sufletul cuvantului. Cuvantul cel
tainic asezat in inima. El este pus de
Dumnezeu acolo. Prin el vorbim cu Dumnezeu tainic; si in rugaciune si oricand.
Punem la cale toate problemele. Acesta lucreaza impreuna cu constiinta, este
glasul lui Dumnezeu din om.
Daca am gresit, ma mustra. Daca am facut bine, ma bucura totdeauna.
Da, este pus de Dumnezeu in om cuvantul cel inauntru asezat. Acesta-i cuvantul
tainic care lucreaza cu constiinta, fara sa ma mustre nimeni. Am gresit, nimeni nu ma mustra. Acela insa, nu !
Spune Sfantul Ioan Gura de Aur :
" Constiinta este judecator drept. N-o poti potoli nici cu parale, nici cu
maguleli, nici cu nimic ". Poate sa-ti dea unul tot globul.
In masura in care am impacat
constiinta noastra, ca sa nu ne mustre pentru pacat, in masura aceea ne simtim
usori si foarte aproape de Dumnezeu. Caci constiinta iti spune imediat daca mai
are ceva pe ea, caci indata te ingreuiezi. Constiinta lucreaza intreit, cum
spune Sfantul Dorotei. Ea lucreaza fata de materie, fata de Dumnezeu si fata de
noi insine.
Cum, fata de materie ? Bunaoara eu
ti-am dat o haina de pomana si ti-am spus s-o cruti, sa nu-ti bati joc de ea. O
porti, dar s-o pastrezi. Si daca vezi ca ai rupt-o prea devreme, te mustra
cugetul : " Mai, n-am facut cum a zis acela ! "
Tot fata de materie : Tu te apuci
sa cheltuiesti prea mult pe mancare, pe bautura si altul n-are ce manca,
saracul ! Constiinta iti spune : " Vezi ? Tu vrei sa traiesti bine in
lumea asta, dar altul este flamand si n-are ce manca !" Constiinta fata de
materie totdeauna te tine aproape.
Fata de Dumnezeu, constiinta
totdeauna sau se incarca sau se usureaza, daca nu am pocainta si lacrimi pentru
pacate.
Fata de mine, constiinta ma mustra
pentru pacat. Macar de-ar fi cu gandul, cu cuvantul, sau cu fapta.
Constiinta este judecator drept. Dumnezeiescul Ioan Gura de Aur spune : " Nu ti-a pus tie Dumnezeu
judecator dinafara, sa-l poti momi cu parale, sa-i dai atata, ca sa te faca pe
tine drept. Acest judecator este pus inauntru, nu-l putem momi cu nimic !"
Auzi ce spune Sfantul Dionisie
Areopagitul : " Stiinta gandului curat este veselia veseliilor, si stiinta
gandului patat este chinuirea chinuirilor ". Poate sa-mi zica mie toata
lumea ca eu sunt sfant, ca sunt bun, ca sunt cutare, daca constiinta imi spune
: " Ia seama ca esti pacatos, esti lenes, esti plin de pacate ", n-o
poti impaca.
Daca toata lumea ma lauda, insa
constiinta de ma judeca vinovat, gata, eu sunt cel mai chinuit om ! Stiinta mea
este chinuirea chinuirilor, ca am de-a face cu stiinta lui Dumnezeu din mine,
care nu cruta, care socoate lucrurile drept totdeauna, si ne arata
slabiciunile.
Iar daca constiinta este nepatata,
toata lumea sa ma ocarasca, toata lumea sa spuna tot ce-i mai rau despre mine,
mie nu-mi pasa. Mie imi place cand nu ma judeca in constiinta Dumnezeu. Daca pe
mine nu ma judeca constiinta pentru pacat, si daca nu ma judeca Dumnezeu in
constiinta, eu am toata veselia ! Aceasta este ce spune Evanghelia : Fericiti
veti fi cand va vor ocari pe voi oamenii si va vor prigoni, si. vor zice tot
cuvantul rau impotriva voastra, mintind pentru Mine. Pentru cine ? Pentru
adevar. Si nu ne arata numai sa nu ne scarbim, ci : Bucurati-va si va
veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri.
Asa este, daca nu este patata
constiinta, nu te supara. Iar daca ti-i patata si te mustra constiinta, o poti
impaca. Du-te la marturisire la un preot, te dezleaga de pacate si te-ai
usurat. Apoi te pazesti sa nu mai faci si asa te poti impaca cu constiinta.
Impacandu-te cu constiinta, te-ai impacat cu Dumnezeu si totdeauna vei avea
odihna si pace in suflet.
NUNTA CRESTINA
Nu toata nunta dintre oameni si nu
la toate confesiunile religioase nunta este taina. Asa la protestanti, la
catolici, la anglicani si la alte multe confesiuni si popoare, nunta n-are
putere de taina. Este numai un simbol la dansii, un act de prietenie si o
dovedinta oarecare intre sot si sotie. Dar niciunde n-are nunta putere harica
de Taina si nu este atat de cinstita ca in Biserica dreptmaritoare de Rasarit.
Ca nunta sa fie cu adevarat taina
mare si sfintita trebuie sa stiti ca nunta are unsprezece reguli canonice. Si
numai atunci cand se face dupa aceste reguli nunta este adevarata nunta
crestineasca si adevarata Taina mare.
Nunta este radacina firii
omenesti, cum o numeste dumnezeiescul Apostol Pavel. El spune asa : Daca
radacina este sfanta, sfinte vor fi si ramurile. Iar daca radacina este
salbatica, salbatice si rele vor fi ramurile ei.
El numeste nunta Taina, ca este
una din cele sapte Taine. Dar nu taina, ci taina aceasta mare este -
zice de nunta -, iar eu zic voua : in Hristos si in Biserica. Daca s-a facut
cununia in biserica, ea inchipuieste unirea cea duhovniceasca din ceruri a
Bisericii cu Hristos.
Nu dupa ce ti-ai batut joc, te
unesti prin cununie cu o fecioara. Te-ai dus sa faci armata si dai buzna sa te
insori. Daca faci asa, nu-i bine ! Cununia este de 2000 de ani in Biserica lui
Hristos. Taina lui Hristos este numai cand se face cununia in biserica.
Cand am fost la Ierusalim, am fost la Cana Galileii, unde
s-a prefacut apa in vin; ca prima minune a facut-o Mantuitorul la nunta din
Cana. De aceea nunta a ridicat-o la rangul de Taina, cum
este Sfanta Impartasanie, Botezul, Spovedania, Sfantul Maslu, Preotia, tot asa
de mare Taina este si nunta.
Acolo am fost si am vazut vasele
de piatra unde s-a prefacut apa in vin si le-am sarutat. Sunt doua vase de
cremene, galbene. Evanghelia spune ca sase vase au fost; doua le-am vazut la
Sfanta Ana la muzeu, doua la Cana si doua s-au pierdut de 2000 de ani.
Aceste vase in care Mantuitorul a
prefacut apa in vin sunt puse in biserica; ele au icoane frumoase si perdele de
aur, sa se inchine lumea, sa sarute icoanele si pe urma aceste vase.
Dar Taina Nuntii pe care o fac
crestinii azi, vai si amar de noi ! Cum s-a stricat sfintenia acestei Taine !
Cum ne-am departat de sfintenia Tainei acesteia, cat cerul de pamant !
Ca sa va dati seama de aceasta,
ascultati cu atentie care sunt cele unsprezece reguli canonice ale nuntii
crestine ortodoxe, dupa canoanele Bisericil lui Hristos.
1. Prima conditie sau
randuiala canonica, si aici vorbim din cuvantul
Sfantului Ioan Gura de Aur, este sa nu se ia neamuri in casatorie.
Preotul bisericii este parintele
intregului sat sau al parohiei. Voi, cand o sa va casatoriti fetele sau
baietii, sunteti datori sa va duceti intai la preot. Preotul trebuie sa stie
intai si-ntai cate nunti are in sat.
A vorbit un baiat cu o fata, dar
trebuie sa se duca la preot. Daca preotul are multe familii in comuna, cum se
intampla in multe locuri si nu stie care-i ruda unul cu altul, poate pune pe
usa bisericii un anunt : " Va rugam pe toti enoriasii sa ne
comunicati, daca acesti doi tineri nu sunt rude !" Daca enoriasii nu spun
cand stiu, este pacatul lor.
Spita de rudenii si arborele
genealogic al unei familii se imparte in cinci : Rudenie suitoare si
coboratoare, colaterala, din cuscrie, din dumnezeiescul Botez si din fii
adoptivi.
Rudeniile suitoare sunt : tata, bunicul, strabunicul, ras-strabunicul. Cele coboratoare
sunt : feciorul, nepotul, stranepotul si ras-stranepotul. Acest fel de rudenii
nu se pot lua niciodata in casatorie, pentru imposibilitate de varsta.
Are dreptul ras-strabunicul sa ia
in casatorie pe o ras-stranepoata, dar ea trebuie sa fie de 16 ani, iar el de
100 de ani. Deci va dati seama ca nu se poate lua din cauza varstei. Deci
acestea nu se pot lua, la infinit.
Rudeniile colaterale, care fac cruce cu cele de sange, cele suitoare si coboratoare, adica :
tata, baiatul ( sora ), varul intai, varul al doilea si varul al treilea. Tata
cu mama sunt de gradul intai; fratele cu sora sunt gradul al doilea; verii
intai sunt gradul al patrulea; verii ai doilea sunt gradul al saselea. Toti
acestia n-au voie sa se ia in casatorie unul cu altul. De abia verii al treilea
se pot lua, care sunt gradul al optulea. Deci verii al treilea se pot lua in
casatorie.
Cine intra in aceasta rudenie
colaterala, iarasi intra in rudenie de sange. Sa tineti minte ! Va spune
preotul din sat, dar, fiinca ati venit pe aici, va spun si eu.
Rudeniile din cuscrie, din doua si trei neamuri in laturi. Adica : un barbat a fost casatorit cu
o femeie, s-au incuscrit parintii femeii cu parintii lui. Sunt rudenii din
doua laturi. Dar daca-i moare femeia si barbatul ia
alta femeie, au devenit trei neamuri in cuscrie, ca s-a mai incuscrit si cu
parintii celei de-a doua femei. Aici se opreste casatoria pana la gradul cinci,
la gradul sase dezleaga Sfintii Parinti.
Rudeniile din
dumnezeiescul Botez. Acestea rudenii sunt
oprite sa se ia in casatorie pana la gradul sapte inclusiv.
Nasul, daca a botezat un copil,
baiatul acela, daca a crescut, nu poate lua pe fiica nasului, dar nici pe fata
fiului, nepoata de la fiu. De abia poate lua pe stranepoata nasului. Tot asa si
daca acest baiat al nasilor ar avea un baiat, nu poate lua pe fata nasului, ci
numai pe nepoata nasuIui.
Apoi mare pacat fac preotii si
crestinii aceia care pun nasi multi la nunta, cum am auzit prin Bucovina, ca au
pus 40 de nasi la o nunta. Nebunie nemaipomenita ! Toti se fac rudenii.
Copiii lor nu se mai pot lua in veac in casatorie.
Cine v-a invatat sa puneti multi nasi
la nunta ? Ca sa iasa parale multe ? Te duci in gheena, in iad ! Atat aveti voie, un nas sa puneti; nasul cu sotia lui ( daca sunt cununati
religios ). Atat ! Un singur nas sa se puna la nunta. Va arat eu dogmele si
canoanele Bisericii; eu sunt cu mana pe Pidalion si pe pravilele bisericesti.
Deci sa nu se mai faca pacatul
acesta ! Si pe preotul care ingaduie aceasta, Biserica il osandeste. Stiti voi
cat de mare pacat este amestecarea rudeniilor din dumnezeiescul Botez ? Este
mai mare decat cel de sange. Am sa va dau o pilda. Daca s-ar ajunge la nebunia
aceasta sa pacatuiasca tatal cu fiica sa, ii opreste 20 de ani de Sfintele
Taine. Iar daca a trait cu fina din botez, il opreste 25 de ani, ca este mai
mare rudenia din botez decat cea de sange, ca este rudenie duhovniceasca.
Trebuie sa stiti lucrul acesta, ca
va bagati in gheena, daca va puneti nasi multi si va faceti rudenii si pe urma
copiii sau nepotii vostri se iau in casatorie. Voi raspundeti !
Rudenia din fii
adoptivi. Ai luat un baiat, l-ai adoptat, l-ai
trecut pe numele tau, el poarta numele tau in societate. Acela este al tau. Cum
este baiatul tau, asa-i si acela inaintea lui Dumnezeu, dupa ce l-ai infiat.
Deci copilul acela, daca are o
sora sau un frate, nu poate sa ia pe un copil al dumitale sau daca ar avea un
nepot. Tocmai stranepotul lui poate sa ia pe stranepoata dumitale, iarasi pana
la spita a patra. Trebuie sa stiti acestea, pentru ca mult se incarca bietul
suflet.
Nunta celor care s-au luat din
rudenii are numai doua leacuri, grele amandoua, dupa Sfantul Vasile cel Mare :
" Cine s-a incurcat cu rudenie in casatorie, ori se desparte - chiar
daca ar avea copil, ca-i desparte Biserica -, ori sa traiasca ca fratii in
curatenie pana la moarte !"
Deci, de orice nuanta si spita de
rudenie este cineva, daca paseste peste rudenii si se iau in casatorie, se face
incest si amestecare de sange si este blestem si nenorocire pe ambele famiiii
care s-au incuscrit, si pe tinerii care s-au luat in casatorie.
2. A doua conditie
canonica a nuntii ortodoxe este sa se invoiasca
tinerii; sa se placa mirele si mireasa, baiatul si fata. Mare pacat si mare
greseala fac parintii care dau fata dupa cine nu-i place, sau obliga pe fecior
sa ia cutare fata, pentru ca are avere multa, sau ca-i frumoasa, sau cine stie
ce alte conditii.
Acesti parinti care indeamna
copiii sa se casatoreasca impotriva vointei lor, sunt niste ucigasi care-i baga
in ispita, ca ei numai de rusinea parintilor se iau, la staruinta lor si apoi
nu se plac si se despart. Si toate pacatele care urmeaza din aceasta despartire
se datoreaza parintilor care i-au indemnat si cad pe umerii lor. Odata ce s-au
invoit tinerii, este de la Dumnezeu.
3. Dar este si a treia
randuiala a nuntii canonice. Trebuie sa se
invoiasca si parintii lor, atat ai baiatului, cat si ai fetei. Nu-i
binecuvantarea lui Dumnezeu daca tinerii se plac unul pe altul si parintii nu
se impaca. Deci, atunci nunta este Taina, cand Dumnezeu le da in gand si
Parintilor si tinerilor sa se invoiasca la nunta.
Atunci este nunta binecuvantata,
cand se invoiesc si tinerii si parintii, cand fac tocmeala de bunavoie intre
aceasta cuscrie si intre copiii lor.
4. A patra randuiala a nuntii canonice. Tinerii sa se casatoreasca foarte devreme. Dupa canoanele Bisericii, dupa
invatatura Sfantului Ioan Gura de Aur, trebuie sa se casatoreasca baiatul cand
este de 15 ani si fata cand este de 13 ani.
Dar pentru ce aceasta ? V-ati pus
intrebarea ? Iata de ce : Pentru ca sa nu greseasca
pana la casatorie, sa se ia spurcati. Ca nunta-i cinstita, cand amandoi sunt
fecioreinici, si baiatul si fata. Biserica apara neprihanirea intotdeauna si
curatia. Are mare grija, nu cumva sa se ia in casatorie dupa ce-a cazut in
pacat baiatul sau fata cu cineva. Ca nu mai este " Doamne ajuta"
in casatorie.
Iar daca acum, dupa legile
statului, s-a hotarat sa fie fata de 16 ani, este buna si aceasta randuiala. Ca
nu-i prea tanara, este numai potrivita. Si baiatul n-ar trebui sa treaca de
varsta de 18 ani sau cel mult 20, dar sa se pazeasca cu mare tarie pana la
casatorie in feciorie, cum i-au facut mamele lor.
5. A cincea randuiala a nuntii canonice. Inainte de-a face nunta, cu cel putin o saptamana inainte, trebuie sa
mearga la duhovnic pentru spovedanie parintii mirelui si ai miresei si cu
feciorii lor, mirele si mireasa, sa fie pregatiti pentru impartasanie.
Dar sa faca o spovedanie asa cum
trebuie, scrisa, ca spovedania este al doilea botez. S-o faci bine, spunand tot
ce-ai facut, de cand erai mic copil si pana a venit vremea sa te insori sau sa
te mariti.
6. A sasea randuiala a nuntii canonice. In ziua cand are
sa fie nunta, trebuie sa mearga la biserica mirele si cu mireasa, parintii
baiatului care se numesc socrii mari, si parintii fetei, adica socrii mici, sa
asculte cu mare evlavie si cu mare frica de Dumnezeu toata dumnezeiasca slujba
a Bisericii, Utrenia, Sfanta Liturghie, predica si toata randuiala.
7. A saptea randuiala a nuntii canonice. In ziua cand are sa-i cunune, daca preotul, la marturisire, i-a gasit
vrednici pe acesti doi tineri sa le dea Sfanta Impartasanie, adica sa-i
impartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului.
Ei, in ziua nuntii, primesc doua
taine, anume Impartasania si Cununia.
8. A opta randuiala
canonica a Bisericii lui Hristos pentru nunta
cea adevarata, crestina, este ca preotul duhovnic, care i-a marturisit pe
acesti tineri si cunoaste viata lor, daca stie ca, Doamne fereste, unul din ei
a cazut in pacat pana la cununie, mirele sau mireasa, n-are voie sa-i puna
cununia pe cap, pentru ca face pacat de moarte.
Ce credeti dumneavoastra, ca acea
cununie se pune de fantezie, de mandrie, ca sa ne vada oamenii ca ne
incununeaza Biserica ? Vai de capul tau, daca te-a incununat, fiind nevrednic,
ca spre osanda te-ai incununat !
Biserica lui Hristos, care este
" stalp si intarirea adevarului", incununeaza numai pe cei
feciorelnici, care si-au pazit fecioria pana la nunta, si baiatul si fata, cum
i-a facut mama lor. Numai acelora Biserica are voie sa le faca aceasta mare
cinste de a le pune cununa pe cap, aceasta cununa a biruintei asupra pacatului
trupesc, asupra patimilor si a stricaciunii, ca s-au luptat in viata cu post,
cu rugaciune si cu infranare si s-au pazit sa fie biserica a Duhului Sfant, si
se incununeaza pentru ca au biruit pacatul !
Inainte vreme, cand un stapanitor
sau un imparat castiga o imparatie, avand o oarecare biruinta sau o mare
bravura, era obiceiul sa-l incununeze. Asa si la aceasta taina. Biserica
incununeaza pe cei biruitori, pe cei viteji, care s-au luptat pana la cununie
sa tina fecioria neatinsa de pacatele trupesti, spurcate.
Biserica, care-i trupul lui
Hristos, stalp si intarire a adevarului, nu incununeaza curvari si preacurvari,
ci numai oameni sfinti, care si-au pazit trupul si sufletul sfant pana la
cununie.
Iar daca preotul stie de la
spovedanie ca ori mirele ori mireasa a cazut in curvie, sa nu-i puna cununia pe
cap ! Sa i-o puna numai mirelui, daca el a fost cinstit, sau numai miresei.
O, ce bine ar mai fi aceasta ! Ar vedea toata
biserica cine-i cu musca pe caciula ! Ar cunoaste
toti cat de cinstit a fost, cand va vedea pe mireasa cu cununia pe cap si pe
mire nu, sau invers. Iar daca amandoi au cazut, preotul n-are voie sa le puna
nici unuia cununia pe cap. Cititi pe Sfantul Ioan Gura de Aur ( Omilia 9, la 1
Timotei ) si pe Sfantul Nicodim Aghioritul ( in " Hristoitia",
Cuvantul IV, pag. 80-82 ).
Preotul care pune cununia pe cap
la oamenii curvari, care au fost cazuti, sau la a doua nunta, este sub canon.
N-are voie ! Face lucruri necanonice si neaprobate de Biserica lui Hristos.
Am auzit ca acum se pune cununia
si la a doua nunta la unii. Cine te-a invatat ? Cine iti da voie sa faci
aceasta ?
Sunt unii care au pretentia sa le
puna cununia pe cap dupa ce s-au saturat, barbatii de femei si femeile de
barbati. Nu mai ai de ce sa-i pui cununa ! Poate sa fie spovedit de o suta de
ori, daca a cazut, este cazut; nu mai este feciorelnic.
Daca-i spovedit, este oprit sapte
ani de impartasanie. Sa faca canon, dar nu sa-i puna cununa pe cap. Numai la
prima cununie si daca sunt feciorelnici are voie sa le puna cununia pe cap.
9. A noua randuiala a
nuntii canonice. Nunta nu se face cu lautari,
Doamne fereste ! Il pui pe dracul sa cante la taina lui Hristos ? Taina este
nunta !
Cititi canonul 117 al Soborului
din Cartagina si alte canoane, care osandesc pe crestinii care fac nunti cu
lautari. Si zice acolo, ca daca cineva a pus lautari la nunta, preotul sa nu
stea la nunta aceea, imediat sa plece, pentru ca nu se poate impaca lucrarea
lui Veliar ( diavolul ) cu a lui Hristos !
Daca eu ti-as citi molitfa de
spovedanie ( cand il spovedesc pe om, el saracul incepe sa-si spuna pacatele ),
si tocmai atunci ar veni unul cu cobza langa tine, acolo, cand te spovedesti,
ce-ai zice : " Uite, mai, dracul nici aici la spovedanie nu ma lasa !
"
Taina este spovedania, Taina este
si nunta. Ce pui pe dracul sa cante la taina lui Hristos ? Cine te-a invatat ? Care-s lautarii
nuntii ? Stiti voi ? Dascalii bisericii si
coristii. Nu dau voie canoanele Bisericii ca nunta sa se faca cu lautari.
Preotul, dupa ce i-a cununat pe
tineri si a terminat Sfanta Liturghie, daca este invitat la nunta, la masa de
cununie, sa vina. Mirele si mireasa, de la biserica pana acasa, merg cu
cununiile pe cap.
Unde se pune masa de cununie,
mirele sa stea in dreapta preotului cu socrii mari si mireasa in stanga cu
socrii mici. La masa de cununie trebuie sa se serveasca numai trei feluri de
bucate si trei pahare de vin, mai mult nimic, iar in timpul acesta preotul
trebuie sa dea porunca dascalilor si coristilor sa cante randuielile de la
nunta si alte slave potrivite de la slujbele bisericesti, care se cuvin la
aceasta sfanta si mare Taina a nuntii.
Acolo dascalul zice Tatal nostru,
preotul binecuvinteza masa de cununie, cum ati vazut ca facem noi la manastire,
si stau la masa.
Am zis trei pahare de vin, dar nu
cumva paharul sa-l faci de jumatate de litru si sa zici ca-s trei ! Iata
Sfantul Teodor Studitul arata cat de mare sa fie paharul la nunta si chiar
pentru toti cei ce beau vin : " Iar paharul sa nu ia mai mult de
patru uncii " ( + ) . Deci un pahar de vin la nunta sa
aiba 32 de grame. Oleaca mai mare ca cel de rachiu.
( + ) Uncia romana avea opt grame
Atat ai voie sa iei la nunta, trei
pahare de cate 32 de grame, adica abia 96 de grame. Trei pahare care le iei la
nunta nu au voie sa aiba mai mult de 100 de grame de vin.
Asta-i betia de la nunta. Ca
nunta-i taina, nu-i balamuc si teatru dracesc, unde sa se imbete si si se taie
cu cutitele ca nebunii si unde se fac cele mai mari desfrauri si rautati si
batai si injuraturi. Aceea nu-i nunta, ci teatru. Si mai rau decat teatru este. Pentru ca este teatru dracesc, ca-si bate
satana joc de dansii, ca in loc de taina sfanta, o fac pravalia satanei !
Un fel de bucate si un pahar de
vin. Preotul, dupa primul fel de bucate, ia paharul, il blagosloveste
( + ) , si ureaza intai la mire si mireasa casnicie fericita,
copii cuminti, sanatate, ferire de primejdii si de boli, de scarbe, de ura, de
rautate, si sa traiasca socrii mari, socrii mici si nunii mari care au cununat
si toti comesenii care stau la masa.
( + ) binecuvinteaza
Pe urma, din acest pahar, mai
intai gusta preotul, apoi gusta mirele si mireasa; ca preotul este impartasit
cu Preacuratele Taine si ei sunt impartasiti. Acest pahar este mai mult sange
decat bautura.
Dupa aceea se serveste al doilea
fel de mancare si da al doilea pahar de vin. La al treilea pahar, preotul tine
o predica scurta si canta axionul Maicii Domnului si apoi multumirea.
Dupa ce s-au ridicat de la masa,
dascalul zice rugaciunea de multumire, preotul binecuvinteaza ramasitele si
faramiturile, ia un pahar de vin, il inchina in cinstea mirelui si a miresei si
a socrilor mari si mici si le ureaza casnicie fericita, spor, sanatate, copii
cuminti si sanatosi.
Daca sunt mai multe nunti, de aici
preotul merge si acolo. Deci a noua conditie, nunta sa se faca fara lautari.
10. A zecea randuiala a nuntii canonice. Daca mirele si mireasa n-au avut impedimente si le-a dat voie sa se
impartaseasca cu Sfintele si Preacuratele Taine, carnea lor si sangele lor s-au
amestecat cu Carnea si Sangele lui Iisus Hristos, ca preacuratele taine sunt cu
adevarat Trupul si Sangele Domnului; si fiindca au primit,in ziua nuntii doua
taine, si Cununia si Sfanta Impartasanie, n-au voie sa se impreuneze unul cu
altul trei zile si trei nopti dupa nunta, daca vor sa le mearga bine toata
viata lor si sa fie adevarati crestini.
Mirele, pentru paza, trebuie sa
doarma in camara cu tatal sau, asa spune cartea, si mireasa cu mama ei, si pe
urma sunt liberi sa se impreuneze pentru nastere de copii si inmultirea
neamului omenesc, cum a randuit Dumnezeu la Facere, cand a zis : Cresteti si
va inmultiti si umpleti pamantul si-l stapaniti.
11. A unsprezecea randuiala a nuntii. Voi credeti ca
nunta-i cioaca-cioaca si troaca-troaca, ca porcii ? Ehei... Taina-i nunta. Cinstita este nunta si patul neintinat si Hristos pe amandoua le-a
binecuvantat, zice marele Apostol Pavel. Toata viata
crestinul, de cand se cununa si pana la moarte, n-are voie sa se impreuneze cu
sotia lui decat numai martea si joia, daca nu-i post si daca nu-i sarbatoare
atunci.
Si doctorii de azi, dupa stiinta,
arata ca cei mai sanatosi copii devin din aceasta ca barbatul sa nu aiba
contact cu sotia decat de doua ori pe saptamana. Chiar si stiinta vine in
ajutor Bisericii si adevereste acest lucru, cei ce se impreuna prea des slabesc
puterea si vigoarea copiilor si devin, pentru placerile lor, anormali.
Lunea se tine curatenia pentru
sfintii ingeri pazitori si pentru sanatate. Miercurea si vinerea pentru
preasfintele si infricosatele patimi ale Domnului, Dumnezeului si Mantuitorului
nostru Iisus Hristos, fiindea miercuri L-a vandut si vineri L-a rastignit si a
curs preascumpul Sau sange si a udat Crucea pe Muntele Golgotei pentru pacatele
noastre, Cel ce a facut cerul si pamantul.
Sambata se tine curatenia pentru
cinstea Maicii Domnului si pomenirea raposatilor nostri. Iar Duminica pentru
preasfanta si slavita inviere a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos,
prin care s-a mantuit tot neamul omenesc.
Iar martea si joia sunt lasate
pentru impreunarea sotului cu sotia, de cand incepe ziua, de la miezul noptii.
Deci de luni seara de la miezul noptii este dezlegare pana marti noaptea la
miezul noptii. Tot asa si joi.
Deci pentru inmultirea neamului
omenese, pentru intarirea societatii umane, pentru natalitatea cinstita a
poporului nostru sa se tina cont si de hotararea Bisericii si de a doctorilor
care spun ca numai de doua ori pe saptamana barbatul sa aiba contact cu femeia,
si numai pentru nastere de copii.
Aceasta-i randuiala a unsprezecea canonica a nuntii.
- Acum va intreb pe voi, se mai
fac astazi nunti de acestea ?
- Nu, parinte !
- Stiu si eu ca nu ! De aceea va
scoateti ochii, de aceea va imbolnaviti, de aceea divortati, de aceea face unul
la dreapta si altul la stanga; de aceea unul se duce la alte femei, si femeia
la alti barbati si batai si stres si betii si urgii si moarte !
V-am spus la inceput a nunta este
radacina firii omenesti si daca radacina a pornit prost si-i salbatica si
stricata - ca s-au luat doi care sunt satui, femeia de barbat si barbatul de
femeie -, de la inceput rele sunt si ramurile. Sa nu asteptati fericire in
casatorie sau liniste sau impacare sau avere sau cinste, ci blestem, sfada,
saracie, boala si toate rautatile care vin din necinstirea Tainei Nuntii.
Nunta aceea este numai de forma !
Radacina este blestemata si stricata, ca-i radacina de preacurvari, nu radacina
de oameni sfinti si feciorelnici. De aceea se strica toata societatea si toate
familiile, din cauza ca nu se tine randuiala lui Hristos la nunti. Iar nunta,
in loc sa fie taina mare, cum zice marele Apostol Pavel, este o amaraciune si o
salbaticie a firii omenesti.
Care din crestini au frica lui
Dumnezeu si vor auzi aceste cuvinte si vor pazi cu sfintenie aceste randuieli
canonice lasate de Biserica lui Hristos, aceia vor avea cei mai fericiti copii
pe lume, cei mai sanatosi, cei mai cuminti, cei mai talentati si, totodata,
aceasta familie va avea cinste si de la oameni si de la Dumnezeu si va fi pilda
de urmat in familie, in societate, in tara si oriunde.
Copiii acestia sunt inzestrati de
Dumnezeu cu toate darurile, pentru ca au venit pe lume pe calea pe care a
lasat-o Dumnezeu.
Am cateva familli care se spovedesc
la mine si au facut nunta exact dupa randuiala Bisericii si mai sunt si altele
in tara.
Sa va ajute Dumnezeu sa tineti cu
mare tarie la aceste randuieli, daca vreti sa fiti crestini buni, cetateni buni
ai tarii si oameni de mare folos ai Bisericii lui Hristos. Prin acesti oameni,
daca se vor respecta aceste reguli, va trai si tara, va trai si Biserica, si
Duhul lui Dumnezeu le va fi in ajutor in veacul de acum si in cel viitor. Amin.
IDOLUL NOROC
Am vazut pe unele pomelnice pe
care le aduceti, ca pomeniti pe dracul Noroc, zicand : " pentru norocul
fetei, pentru norocul baiatului, pentru norocul familiei ". Ce mi-ai pus
pe dracul pe pomelnic ? Voi stiti cine a fost noroc ? Cel mai mare demon, care
a secerat milioane de suflete. Voi vedeti ca pana la venirea lui Iisus Hristos,
China care se inchina la idoli, India si Japonia si Insula Java si atatea state
care se inchina inca la diavoli, lui Brahma, lui Buda, lui Krishna, lui
Zoroastru si la toti dracii ? Voi stiti ca pana la venirea Domnului, oamenii salbatici
si nebuni pentru fiecare pacat aveau un zeu ?
Marte, zeul razboiului. Cand
aduceau statuia lui, indata trebuia sa faca razboi sa omoare cat mai multi
oameni, ca asa-i placea.
Venera, zeita discordiei. Cand ii
aducea statuia, trebuia ca toti sa se sfadeasca si sa se bata, ca asa-i placea
zeitei discordiei.
Nemfis, zeita frumusetii. De-acolo ne-au ramas cerceii si podoabele femeiesti. Cand o aducea, ii
punea cercei de aur, ii punea in nas verigi de aur, ii punea margele de aur, si
toti trebuiau sa fie pudrati, cu zorzoane si cu inele si cu cercei si sa joace
in fata ei. Ca asa-i placea zeitei Nemfis.
Apoi Afrodita, zeita desfraului.
Ii aducea statuia ei si o trageau intr-o padure deasa si acolo barbatii cu
femeile faceau cele mai mari urgii inaintea ei, ca asa ii placea ei, desfraul
si urgiile. Era Neptun, zeul apelor, Uranus, zeul pamantului.
Era si Moloh, zeul fericirii, la
romani, la sumerieni si la cartaginezi. Cum era acest zeu Moloh sau noroc, cum
ii zicem astazi ? Ii purta statuia intr-o caruta cu doua roti, facuta din arama
sau din argint. In spatele zeului Noroc avea un cuptor de arama si in fata lui
o tigaie de arama; si-i dadea foc lui Noroc pe la spate, pana se inrosea si
tigaia si el. Popii lui purtau in maini niste securi mari, ascutite.
Ce jertfa primea Noroc ? Numai
copii sugari de la mamele lor. Veneau in satul tau, de unde esti tu. Trageau
caruta lui Noroc cu tigaia rosie, infierbantata si strigau, batand din palme :
" Cine vrea sa aiba noroc, sa aduca jertfa lui Noroc ! Cine vrea sa aiba
noroc, sa aduca jertfa lui Noroc !..." Auzi nebunele de femei, ziceau una
alteia : " Cumatra iti dai copilul ? " " Il dau, ca sa am
noroc ! "
Lua muierea copilul de la tata, il
dadea in mana slujitorului idolesc, il taia bucati si il punea in tigaia lui
Noroc sa se friga. Pana la 40-50 de copii punea odata in tigaia aceea. Mirosea
in urma lui numai a friptura de copii proaspeti.
Asa a secerat dracul Noroc
milioane de copii. S-au dus mamele lor in fundul iadului ! Acolo stau in vecii
vecilor ca au dat jertfa lui Noroc.
Voi nu vedeti ce zice Isaia ?
" Vai de cei ce fac masa dracilor si aduc jertfa lui Noroc ". Si voi,
crestinilor, scrieti noroc pe pomelnic. Vai de mine ! Mare nebunie, mare
ratacire ! N-ai pe Dumnezeu ? Pui pe dracul Noroc ?
Numai ce auzi pe betivi la crasma
zicand : ,, Hai noroc, cumatre !" Uneori vezi crestini pe drum ca se
saluta : " Hai noroc, vecine !". Daca l-ai intreba cine-i Noroc,
nu stie, dar stie sa-l pomeneasca.
Mai chemi pe dracul Noroc, dupa
atatea mii de ani ? Te inchini la satana ? Zi : " Buna ziua, cumatre
! Buna ziua, vecine ! Buna seara, matusa !" Cand zici, buna ziua, arati ca Dumnezeu e bun.
Va rog sa nu-l mai puneti pe
pomelnicele voastre si nici sa nu-l mai pomeniti pe idolul " Noroc
"!
INIMA DE MAMA
Care-i cel dintai si cel mai de
folos gand al omului in viatla asta si ce-i trebuie omului ca sa se mantuiasca
?
Pe langa credinta dreapta ii
trebuie aceste trei lucruri, dupa invatatura Sfintilor Parinti : sa aiba catre
Dumnezeu inima de fiu, catre sine minte de judecator, iar catre aproapele sa
aiba inima de mama.
Iata, asa trebuie sa fim noi, fiii
lui Dumnezeu dupa dar ! Noi avem darul punerii de fii prin dumnezeiescul Botez.
Biserica este mama noastra duhovniceasca, care ne-a nascut pe toti prin apa si
prin Duh. Prin dumnezeiescul botez avem punerea de fii, darul infierii, fii
dupa dar ai lui Dumnezeu, nu dupa fiinta, ca dupa fiinta numai unul este,
Hristos.
Dar daca suntem fiii lui Dumnezeu
dupa dar si daca zicem lui Dumnezeu : " Tatal nostru, Care esti in
ceruri ", apoi cum este un fiu adevarat al unui parinte pe pamant ? Un
copil adevarat, care intr-adevar iubeste pe tatal sau si nu cu viclenie, ci cu
toata inima, el se teme tare sa nu-l mahneasca pe tatal sau, nu de frica, ci ca
nu cumva sa-l supere pe cel care i-a dat fiinta si l-a nascut si l-a crescut.
Indata ce a gresit acest copil,
alearga la tata si isi cere iertare. "Iarta-ma, tata, ca am gresit !"
Si-i foarte bucuros cand tata il iarta si-i spune : " Dragul tatei,
fii atent, sa nu mai gresesti !" Asa trebuie sa avem si noi grija fata de
Tatal nostru cel din ceruri.
Noi suntem fiii lui Dumnezeu dupa
dar, fiii Tatalui Ceresc. Avem un Parinte acolo Care priveste spre toate
popoarele lumii, cum zice psalmul : Ochii Lui spre neamuri privesc. Genele
Lui cerceteaza pe fiii oamenilor ( Psalm 10, 4 ). Iar Mantuitorul ne invata
: Voi tata sa nu numiti pe pamant ! De ce ? Unul este Tatal vostru,
cel din ceruri ( Matei 23, 9 ).
Ai auzit ca Tatal are toata
zidirea cea de sub cer si cea din cer; Tatal, Care a facut toate din cer si de
pe pamant ? Deci cand il suparam, macar atat respect sa avem, cum are un copil
cuminte catre tatal sau, ca, indata ce-a gresit, isi cere iertare. Aceasta ne
trebuie si noua ca o conditie a mantuirii.
Sa avem catre noi minte de
judecator. Cum ? Sa ne judecam pe noi totdeauna : " Ce gandim noi, ii
place lui Dumnezeu ? Ce vorbim noi, ii place lui Dumnezeu ? Ce facem noi acum,
ii place lui Dumnezeu ? Ce intentionam noi, oare ii place lui Dumnezeu ?"
Si daca constiinta, care este oglinda sufletului, ne spune ca nu, atunci sa
incetam de a gandi aceste lucruri, de a le vorbi si de a le pune in plan sa le
facem.
Aceasta inseamna sa se judece omul
pe sine, ca auzi ce spune dumnezeiasca Scriptura : De se va judeca omul pe
sine, nu mai cade in judecata lui Dumnezeu ( 1 Corinteni 11, 31 ). Si daca
iti spune constiinta ca da, atunci este bine, caci avem marturia constiintei
noastre bune. Apoi sa avem stiinta gandului curata despre ceea ce gandim sau
vorbim sau facem.
Al treilea plan spre mantuire si
datorie prea mare si sfanta este sa avem catre aproapele inima de mama. Asa se
cere, sa iubim pe toti oamenii din lumea asta, precum o mama isi iubeste pe
toti copiii la fel. O mama buna, care-i adevarata mama, daca ar avea si zece
copii, ea tine la toti deopotriva.
O mama buna este ca o closca,
care, ati vazut, chiar daca are 30 de pui, si numai unul daca i-l iei, iti sare
in cap. De ce ? Este tot al ei. Asa face si o mama buna !
Ea cand pune mana pe varga si
loveste copilul, mai tare o doare pe dansa decat pe copil. Ea il loveste cu
atata mila ! Si, ca sa nu se faca rau, il bate cu varguta. Si nu-l bate din
ura, ci din dragoste il bate, ca sa se faca bun.
Este un proverb crestinesc :
" Unde da mama, creste !" Ea din dragoste cearta pe copii si
foarte mult ii iubeste. Uneori se manie, se face ca-i ocaraste, pune mana pe
varga, in tot chipul, ca sa-i faca buni. Cearta si pe cei buni si pe cei rai,
dar in vreme de primejdie uita toate. Care este adevarata mama, isi pune
sufletul pentru toti.
Si daca ar avea unul betiv, rau,
injurator si n-o asculta, Doamne fereste, daca l-ar vedea ca a intrat in apa si
se ineaca, sau in foc, sare dupa dansul ! Moare odata cu dansul ca sa-l scoata.
Nu mai tine minte ca l-a suparat. Uita toate, uita ca a necajit-o. Moare pentru dansul. Cand striga : " Mama, nu ma lasa, " ea
uita totul.
Pentru ce ? Ca-i mama adevarata,
iar copilul este rupt din inima ei si nu poate sa-l lase, cand il vede in
necaz.
Iata asa trebuie sa facem si noi.
Tot omul din lume este aproapele nostru. Cum face o mama buna, care isi pune
sufletul pentru copii, asa trebuie sa iubim si noi pe toti deopotriva si sa ne
punem sufletul pentru ei. Sa fim exact ca o mama buna cu toti, si cu cei buni
si eu cei rai; sa nu facem deosebire, sa-i iubim pe toti ca pe noi insine.
In aceasta privinta o sa va spun o
istorioara cu inima de mama, ca sa vedeti pana unde merge inima de mama.
Era o biata mama tanara. A murit
sotul ei in razboi cu persii. Era din Grecia si i-a ramas un copilas. Ea,
femeie serioasa, cu frica lui Dumnezeu, a hotarat in inima ei sa nu se mai
casatoreasca.
A dus viata cinstita, in curatie,
in post, in milostenie, in cercetarea bisericil si a crescut copilasul asta.
Toata mangaierea ei era copilul.
Asa l-a crescut biata mama dintr-o
faramatura de carne, cu multa dragoste, ca o mama cand are unul singur si cand
nu are, mai ales, nici sot. L-a invatat scoala, ma rog, tinea la el ca la ochii
din cap. Dar, crescand copilul, crestea si grija mamei.
Asa a trecut tineretea copilului
si a facut armata. Mama, pana la armata, l-a crescut ca pe o fata mare in casa
ei. Era cel mai cinstit din tot satul, cel mai cuminte. Nici un cuvant n-a zis
impotriva mamei, nici n-a mahnit-o vreodata; nimic nu facea ceva fara sfatul
mamei.
Dar, o, rautatea lumii ! Cand a venit din
armata, i s-a schimbat mintea. A inceput sa nu mai
asculte de mama. A inceput sa nu-si mai arate dragostea fata de mama ca mai
inainte; se ducea seara prin sat si venea tot mai tarziu. Mama se topea de
scarba acasa. Aprindea candela la Maica Domnului si facea metanii :
" Maica Domnului, pazeste-l !" Si cand venea Ioan mai tarziu, ca
Ioan il chema, il zicea :
- Dragul mamei, Ioane, unde ai
stat tu asa de tarziu, ca mare scarba am avut ? Uite, ai mancare calda, ai
camera ta grijita. Eu am plans, ca tu n-ai frati; te vei fi intalnit cineva, ai
fi gresit sau niste oameni rai te-or bate.
Dar el a inceput, ca niciodata, sa
vorbeasca impotriva :
- Mama, lasa-ma in pace ! Ce ma
pazesti ca pe copii ? De acum inainte eu stiu sa ma port in lume !
Niciodata nu vorbise el asa. Mama
se topea cand auzea.
- Vai de mine, dragul mamei ! Dar
eu pentru ca te urasc iti spun asta ? Eu te iubesc ! Dar ma tem, ca numai pe
tine te am, singura mea nadejde ! Daca nu te mai vad, mai bine sa mor si eu !
Sa vedeti ce s-a intamplat.
In satul vecin era o fata rea,
blestemata, trageau mai multi. A inceput sa se duca si el acolo. Mama-sa nu
stia nimic.
- Unde te duci tu ? l-a intrebat
ea. Eu am auzit ca te duci la vrajitoarea aceea. Vai mie, mai bine muream,
decat sa aud aceasta !
El, in loc sa asculte, a zis :
- Lasa-ma, mama ! Ce ma pazesti ?
Eu stiu sa-mi port caciula de-acum !
Niciodata in viata nu vorbise asa
cu mama lui. Iar ea se topea de plans, ca nu mai avea ce sa-i faca. Ce s-a
intamplat ? Blestemata aceea de vrajitoare a auzit de la altii ca mama lui nu-l
lasa sa vina pe la dansa. Odata, mergand el la casa ei, i-a spus :
- Ia asculta, mai ! Sa-mi spui
drept, pe cine iubesti mai mult ? Pe mine sau pe mama ta ? El, fermecat la
minte de muierea aceea blestemata, sta oleaca si zice :
- Pe tine te iubesc mai mult !
- Eu nu cred ! a zis ea. Du-te
acasa si, daca ma iubesti pe mine mai mult decat pe maica-ta, in noaptea asta
sa vii cu inima mamei tale la mine ! Faci asa sau nu ? A stat oleaca si, indemnat
de satana, a zis :
- Si aceasta o fac !
Si s-a dus din fata ei si a venit
acasa. Mama, saraca, ii pregatise mancarea, ii incalzise camera si plangea la
Maica Domnului sa-l aduca sanatos acasa. Iata ce pregatea mama pentru dansul si
iata ce pregatea el pentru mama lui !
Ce contrast era aici ? Ce faradelege
nemaipomenita ? Mama il astepta plangand, sa-l pazeasca
Dumnezeu de primejdii si el vine sa-i scoata inima.
Vine acasa. Trecuse de miezul
noptii. Mama
i-a iesit in cale :
- Dragul mamei, dar acum se vine ?
Vai, multa grija am avut de tine !
El nu vedea nimic. Se uita in
stanga si-n dreapta prin casa, dupa cutit. Si vede cutitul cel mare din
bucatarie. Ia cutitul in mana, o ia pe mama de grumaz, sa nu racneasca, si o
junghie in inima.
Biata mama s-a dus ! Sangele a
inabusit-o, s-a stins mama cea scumpa, care se jertfea pentru el !
Ce-a facut ? Auzi pana unde l-a
dus satana ! A spintecat sanul stang al mamei, a scos inima mamei, a pus-o
intr-un castron, a spalat-o de sange, a imbracat-o pe mama-sa cu haine de
moarte, a culcat-o pe pat, a incuiat usa si a luat inima mamei lui in basma si
a pornit prin padure sa o duca vrajitoarei, ca sa-i arate ca o iubeste mai
mult.
Ati vazut, cand merge un om repede
prin padure, daca-i padurea deasa, te lovesc crengile. El mergea repede, ca
pana la ziua sa vina inapoi, sa nu afle nimeni crima pe care a facut-o, si
totodata s-o incredinteze pe aceea ca o iubeste mai mult decat pe mama lui.
Mergand el repede cu inima mamei
intr-o basma alba, o creanga din padure s-a arcuit si l-a lovit peste ochiul
drept; si-l durea si a pus mana la ochi. Atunci aude din inima mamei, care era
in basmaua alba : " Puiul mamei, te doare rau ?"
Atunci de abia s-a trezit el !
" Vai, mama, cum am ajuns pana aici ? Unde sunt eu ? Unde ma duc ?
Mama scumpa, mama buna, cum ti-am scos inima ta de la loc si inca te mai doare
pentru durerea ochiului meu ?" Si a inceput a plange groaznic. Atunci a
vazut ca-i fermecat si s-a intors inapoi, cand a auzit glasul mamei din inima :
" Puiul mamei, te doare rau ?"
A venit acasa - mai era un
ceas-doua pana la ziua -, a desfacut pieptul mamei, a pus inima la locul ei si
apoi a inceput sa strige tare ca a murit mama lui. Se facea ziua si au auzit
vecinii.
- Ce-i, mai Ioane ?
- A murit mama !
- Dar cum se poate ?
- Mama mea a murit ! Mama mea a
murit !
A venit lumea sa-l mangaie, dar el
nu se putea mangaia, ca mai era un semn dumnezeiesc. Din sfert in sfert de ora,
unde se ducea, auzea glasui mamei : " Puiul mamei, de ce m-ai omorat
?" Cand auzea glasul mamei, era cea mai grea pedeapsa pentru el !
Atunci toata lumea se mira, oare
de ce plange el asa de tare disperat dupa mama, ca de obicei barbatii sunt mai
tari de fire ! Dar el stia de ce plange, ca auzea glasul mamei, care il mustra
cu mila : " Puiul mamei, de ce m-ai omorat ?"
Ce s-a intamplat ? S-a dus repede
la doua batrane si le-a adus sa o scalde pe mama. Cand a scaldat-o, a
vazut ca este junghiata in inima :
- Mai Ioane, mama ta a fost
junghiata !
El, cand a auzit, s-a topit de
plans, ca stia cine a junghiat-o. A imbracat-o, dupa trei zile a inmormantat-o;
dar el, in loc sa se linisteasca, mai tare plangea si bocea, incat toata lumea
zicea : " Iata cat de mult a iubit el pe mama lui !" Dar el stia
si auzea glasul mamei mereu, mereu, care il mustra si zicea :
" Dragul mamei, de ce m-ai omorat ?"
Dupa ce si-a pus mama in mormant
si-a adus aminte si zicea, plangand, in casa : " Mama scumpa, mama
buna, cum te luptai tu cu mine ! Cum te luptai sa ma scoti din ispite, sa ma
duci la manastire, si acum am ramas singur ".
Ce-a pus Dumnezeu in mintea lui ?
Sa se duca singur la un duhovnic de manastire si sa se spovedeasca :
" Ma duc, ca mama saraca voia sa ma scoata din ispite si eu nu
cunosteam atunci ! Ma duc eu !"
A incuiat usile si s-a dus la un
mare duhovnic al unei manastiri si a cazut cu fata la pamant :
- Parinte, eu sunt cel mai rau om
din lume, cel mai mare criminal ! Batranul l-a linistit, i-a citit molitfa de
spovedanie, l-a spovedit, si el i-a spus duhovnicului cum a omorat pe mama lui
buna. Iar
duhovnicul, om intelept, i-a zis :
- Fiule, nu te deznadajdui de
mantuirea ta ! Dar sa stii ca cine omoara pe mama sau pe tata, treizeci de ani
nu poate lua Sfintele Taine !
- Parinte, a zis el, dar altceva
se intampla. Aud glasul mamei de cateva ori pe ceas, care zice :
" Pulul mamei, de ce m-ai omorat ?"
Si a zis duhovnicul :
- Tot bine vrea sa-ti faca, ca
sa-ti aduci aminte de crima pe care ai facut-o si sa te pocaiesti, ca macar,
daca nu te-a avut in lumea asta, sa fii cu dansa dincolo !
- Cum sa ma pocaiesc, parinte ?
- Iata cum, fiule. Daca vrei sa te
faci calugar, canonul se scade la jumatate, adica la 15 ani !
- Ma duc ! Nu-mi mai trebuie
casatorie, numai sa ma ierte Dumnezeu !
- Du-te, fiule, plange-ti pacatul
si te va ierta Dumnezeu !
- Ma duc, parinte !
A vandut toate, si-a luat doua
randuri de haine, a dat casa de pomana la o vaduva si s-a dus la o manastire de
pe malul Iordanului. Aici a batut in poarta.
- Ce doresti, frate ?
- Am venit sa-mi plang pacatele !
Oare ma primeste parintele staret aici ?
- Primim, doar manastirea este
spital duhovnicesc pentru orice pacatos !Manastirea ii vindeca pe toti !
L-a primit, si ca nou incepator
l-a pus la incercare la cele mai grele ascultari. La bucatarie, la trapeza, la
gradina, la ingrijirea bolnavilor, la slujba dobitoacelor. El facea cu atata
dragoste, si numai plangand, aducandu-si aminte de pacatele lui si cum si-a
omorat mama.
Dar, pe masura ce se pocaia el in
manastire si facea ascultare, glasul mamei venea mai rar. La cateva zile il mai
auzea. Mai tarziu, la cateva luni, duhovnicul i-a spus :
- Cu cat glasul mamei vine mai
rar, cu atat Dumnezeu se apropie de tine, ca mama vrea sa te aduca la cer, ca-i
pare rau ca te-a pierdut in lumea asta ! Ea tot mama a ramas!
- Parinte, a intrebat el, ce canon
mai aspru sa fac eu ca Dumnezeu sa ma ierte mai repede ?
- Fiule, sa mananci doar o data in
fiecare zi mancare fara untdelemn trei ani de zile, sa faci cate cinci sute de
metanii pe zi si sa zici psalmul 50 de cate ori vei putea mai mult pe zi.
- Fac, parinte !
Pe langa ascultarea grea, numai
sambata si Duminica venea de doua ori la masa, in celelalte ziie manca o data
in zi, mancare fara untdelemn, vin nu gusta deloc si a facut trei ani acest
canon.
Calugarii se minunau de dansul, cu
cata dragoste face ascultare si canon, ca ei nu stiau taina lui :
" Mai, acela are dar de la Dumnezeu, ca zilnic plange !"
La trei ani de zile, inainte de
Florii, a venit el la duhovnic sa se marturiseasca. Iar duhovnicul i-a
spus :
- Frate Ioane, cum mai stai ? Mama
te mai cerceteaza ?
- Parinte, mai rar. Parca as dori
s-o aud mai des, dar mai rar se aude ! El a slabit de atata post. Trei ani de
zile mancare fara untdelemn, cinci sute de metanii pe zi si ascultarea grea in
manastire, si atunci a zis duhovnicul :
- Frate Ioane, iata vine saptamana
Sfintelor Patimi. De la Florii pana in ziua de Pasti sa nu gusti nimic, nici
apa, nici mancare, iar in sambata Pastilor sa vii la mine.
Si a venit in sambata Pastilor
foarte slabit, dar vesel oarecum, ca Duhul Sfant, dupa masura pocaintei, il
bucura.
- Iata, frate Ioane, noi mergem la
slujba invierii la noapte, tu insa sa nu vii la biserica.
- Dar ce sa fac, parinte ?
- Du-le in chiliuta ta,
pregateste-ti candela, pune-i untdelemn, pune fitil si n-o aprinde. Roaga-te la
Dumnezeu si pomeneste si pe mama ta, ca ea este martira si are mare trecere la
Dumnezeu sa te ajute cu rugaciunea. Si daca va fi un semn si ti se va aprinde
candela singura, sa stii ca te-a iertat Dumnezeu si mama ta de tot pacatul.
El s-a dus in chilie - nu mancase
de la Florii nimic -, s-a pus cu fata la pamant si a inceput sa se roage :
" Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul, pentru
rugaciunile Preasfintei Maicii Tale si ale mamei mele !"
Si asa s-a rugat patru ceasuri, cu
multe lacrimi si, vazand ca nu-i nici un semn si trebuia sa iasa cu Invierea,
s-a aruncat in chipul crucii si striga cat putea la Mantuitorul, la Maica
Domnului si la mama lui sa-l ierte si sa-i dea un semn de mangaiere ca l-a
iertat.
Cand se trageau clopotele pentru
inviere si toti calugarii ieseau afara, deodata, o lumina dulce a umplut chilia
lui si s-a aprins candela singura, iar de la sfintele icoane s-a auzit un glas
: " Puiul mamei, te-am iertat !"
Dupa atata jertfa, mama buna, tot
mama a ramas ! In loc ca el sa faca treizeci de ani de pocainta sau
cincisprezece in manastire, in trei ani de zile mama l-a iertat. L-a adeverit prin
aprinderea candelei. Dupa ce a omorat-o, dupa ce a
suferit martiriul din mana lui, ea tot cu inima de mama a ramas.
Iubiti credinciosi, v-am spus
aceasta ca sa va fie mila unul de altul. Acestea sa le tineti : Sa avem catre
Dumnezeu inima de fiu, catre noi , minte de judecator, si catre aproapele,
inima de mama !
Oricine ne-ar gresi, sa-l iertam;
si cum este o mama buna care iarta pe toti, asa sa iertam si noi. Daca ar fi
asa, pe fata pamantului, sa se iubeasca toti unii cu altii cum iubeste mama pe
copii, pamantul s-ar face cer, s-ar face rai, n-ar mai fi judecati, n-ar mai fi
morti, n-ar mai fi razboaie, n-ar mai fi tulburari, ci ar fi mila si indurare
si bucurie in toata lumea.
Dumnezeu, Cel in Treime inchinat,
Tatal, Fiul si Duhul Sfant, pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre
Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si cu ale tuturor sfintilor,
sa ne miluiasca, sa ne ajute si noua pacatosilor sa tinem minte aceasta
invatatura, ca sa avem catre Dumnezeu inima de fiu, catre noi sa avem minte de
judecator, si catre aproapele, inima de mama. Amin.
MINUNEA FACUTA DE
DUMNEZEU CU VADUVA ANASTASIA
Imparatul Nichifor Votaniatul, al
Constantinopolului ( 1078-1081 ), a facut o catedrala mare, aproape cat Sfanta
Sofia. A venit patriarhul Ierusalimului, al Constantinopolului si al Alexandriei,
ma rog, ca atunci cand se sfinteste o biserica imparateasca.
Cand a terminat-o, a anuntat sfintirea . Sfintirea bisericii se anuntase cu cateva luni inainte, ca sa aiba lumea
timp sa vina. Ca atunci nu erau masini, avioane, sau trenuri. Tractiunea se
tacea cu boii, caii si magarii, iar pe mare veneau cu corabiile.
La sfintirea bisericii imparatului
Nichifor au venit patriarhi, 40 de mitropoliti, mii de preoti, ca la o biserica
imparateasca.
Au inceput a veni la sfintire mii
de care. Unii aduceau covoare, altii butoaie cu vin, cu untdelemn, altii
aduceau faina, altii lumanari. Fiecare aducea ce putea.
Atunci traia o vaduva in Constantinopol, pe care o chema
Anastasia. Aceasta vaduva, de 50 de ani se ducea
la biserica si se ruga lui Dumnezeu. Ea statea in marginea orasului, tocmai
langa drumul acela pe care treceau carutele la sfintire.
Dar era tare necajita. Avea o
cocioaba de casuta, n-avea bani, n-avea untdelemn, n-avea faina, n-avea ce sa
duca si ea. Cand a vazut ca trec atatea perechi de boi la sfintire, s-a gandit
si ea sa duca un brat de iarba. Atat avea ea, o secera si o furca de tors.
Vaduva saraca material, dar bogata in credinta. Iarna torcea canepa si lana pe la oameni, iar vara se ducea cu secera pe
lan si aduna spicele de pe urma seceratorilor, le punea pe un tol, le batea si
facea oleaca de grau. Si asa, cate putin cate putin, facea si ea un sac de grau
pentru dansa. Asa de saraca era vaduva Anastasia !
Ea, daca a vazut ca trec atatea
care cu boi, incarcate cu poveri grele cu alimente pentru praznic la sfintire,
ce s-a gandit saraca ? " Bani n-am, covoare n-am, untdelemn n-aml, n-am nimic.
Ma duc sa duc si eu un brat de iarba acolo !" Dar se
temea, ca n-avea pamant. De unde sa taie iarba ca sa nu faca rau ?
A luat un tolisor si s-a dus pe un
hat unde creste un fel de iarba, numita pir. A luat pir, ca sa nu strice cumva
din ogorul cuiva. A taiat pirul si l-a pus intr-o sarcinuta. Ce s-a gandit ea ?
" Voi da si eu la niste boi un brat de iarba, macar ca nu-i de la mine de
pe hat ".
Intr-adevar, si-a luat betisoruI,
s-a dus acolo unde era sfintirea cu acea lume multa, si tocmai atunci a vazut o
pereche de boi, care gatisera mancarea dinaintea jugului. Se uitau plavanii; ar
mai fi mancat ei ceva, dar nu mai era.
Matusa Anastasia a dezlegat si ea
sarcinuta ei de iarba, a pus-o inaintea boilor si a zis : " Doamne,
primeste bratul acesta de iarba, ca n-am ce aduce la sfintirea acestei biserici
si sa ma ierti, ca nu-i de pe ogorui meu !" Si plangand s-a dus de acolo
la biserica, dupa ce-a dat iarba la boi.
Cand a vazut atata lume si atatea
podoabe, caci biscrica era pregatita ca o mireasa de nunta cu toate podoabele
gata de sfintire, atunci ea s-a dus la icoanele din urma, unde se inchina
femeile. Batrana, nacajita, cu fata zbarcita de batranete, cu un tulpan vechi
pe ochi, incaltata cu opinci, cu o catrinta rea, a ingenuncheat si se ruga
Domnului : " Doamne, iarta-ma ca n-am adus nici un dar la biserica ! N-am nimic. Imparatul este imparat si pe pamant si va fi si in cer ! Dar eu saraca de
mine, n-am avut bani, n-am avut nimic...", se ruga ea cu lacrimi.
A venit si imparatul Nichifor
Votaniat, cu dregatorii lui, cu spatarii lui, cu tot. Cand a intrat in
biserica, spatarul lui, pe care-l chema Petru, i-a aratat inscriptia. ( La
biserici, la manastiri, la monumentele istorice, inscriptia este scrisa
deasupra usii ).
Era o placa mare de marmura,
scrisa cu slove de aur : " Intru slava Preasfintei Treimi, a Tatalui
si a Fiului si a Duhului Sfant, facut-am aceasta dumnezeiasca biserica cu toata
cheltuiala mea, eu, imparatul Nichifor Votaniat ". I-a placut tare
inscriptia, ca el daduse ordin.
Si au intrat in biserica
imparatul, imparateasa si generali multi, sa vada cum este pregatita biserica
pentru sfintire, ca a doua zi era sfintirea. Picturi frumoase, icoane lucrate
in aur, perdele frumoase, vesminte aurite, policandre, chivote, potire pe
sfanta masa, Evanghelia, tot ce trebuia.
In timpul acela, matusa Anastasia,
care a dat un brat de iarba, plangea la icoanele din urma. Avea multi ani. In
timpul acesta ingerul Domnului a schimbat inscriptia imparatului.
Era scris mai frumos :
" Intru slava Preasfintei Treimi, a Tatalui si a Fiului si a Duhului
Sfant, facut-am aceasta dumnezeiasca biserica cu toata cheltuiala mea, eu,
vaduva Anastasia ".
Oamenii au incremenit. Mai inainte
citeau numele imparatului, dar era lume, schela era luata de la biserica,
nimeni nu putea sa spuna ca ar mai fi putut cineva schimba ceva.
Oamenii au inceput a citi :
- Ce scrie acolo, mai ?
- Ce scrie ?
- Pai uite scrie ca o vaduva a
facut biserica !
- Dar mai inainte, cand a intrat
imparatul, era numele lui.
- Mai, daca aude imparatul !
- Aceia se temeau sa-i spuna
imparatului si au spus spatarului. Dar spatarul imparatului, Petru, dupa ce a
citit, a zis :
- Mai, asta-i mare minune ! Lasa,
ca-i zic eu imparatului !
Imparatul il asculta, ca era
urechea lui. La imparat si imparateasa, cununi de aur le straluceau pe cap ca
razele soarelui, cu porfira, cu hlamida, cu ostasi langa el. Toata suita
imparateasca.
- Maria ta, hai oleaca in pridvor !
Vine imparatul. Cand se uita a ramas uimit :
- Mai, doar cand am intrat noi in biserica, era inscriptia
mea !
- Cred ca a ta, imparate, a fost. Toata lumea stie. Dar uite ce scrie acolo !
- Vai mie, pacatosul ! Aici este
mare minune ! Nimeni n-a putut face aceasta, decat Dumnezeu ! Asta-i minune mare ! Am
pierdut biserica pentru ca am facut-o cu mandrie ! A dat-o unei vaduve !
A adunat sfetnicii lui si a spus
asa :
- Nu se sfinteste biserica
aceasta, pana nu se gaseste aceasta vaduva ! Si cand o gasim, o sfintim pe
numele ei, ca-i mai mare ea la Dumnezeu decat mine.
A dat porunca sa trimita in toata
imparatia sa-i gaseasca adresa acestei vaduve, Anastasia.
Dar Dumnezeu, cand vrea sa
descopere un lucru repede, a descoperit-o printr-o alta vaduva, care era cam
de-o seama cu aceasta batrana, aflata printre lume. Dar ea nu stia ca Anastasia
este acolo.
- Ce se aude ?
- Uite ce se aude...
- Pe Anastasia eu o cunosc ! Sta aici
in marginea orasului.
- Cum matusa ? Hai la imparat !
Si i-a spus imparatului locul unde
o gaseste pe vaduva Anastasia, iar el a trimis soli s-o caute si s-o aduca la
biserica.
Solii, calari pe cai, repede au
plecat in marginea orasului Constantinopol, s-o caute pe matusa Anastasia si
s-o aduca la imparatul.. Acolo au vazut niste copii, care se jucau.
- Mai copii, nu stiti unde sta
matusa Anastasia ?
Dar unul mai marisor a zis :
- Matusa Anastasia sta acolo in gradina.
S-au dus ei pe un parleaz. Cand
ajung la usa vaduvei, ce sa vada ? Ce lacate mai erau acolo ! Ce zavoare ! Ce
incuietori mai avea ! Ca cel ce n-are nimic, de nimic nu se teme. Erau doua
belciuge la usa, legate cu ata de canepa si un bat in usa. Era semn ca matusa
nu-i acasa. Acelea erau toate zavoarele ei. N-avea ce-i fura. Ea era dusa la sfintire la biserica.
Vin inapoi cei trimisi de imparat.
" Uite, mai, nu-i acasa batrana Anastasia !"
- Mai copii, n-ati vazut pe matusa
Anastasia ?
- Matusa Anastasia s-a dus cu un
brat de iarba acolo, la iarmaroc.
Copiii nu stiau ca acolo este o
sfintire de biserica. si atunci cei trei generali, care au fost trimisi soli de
imparatul, au intors caii si au venit sa-i dea raportul imparatului.
- Maria ta, am fost ! Are o casuta mica in marginea
Constantinopolului. Niste copii se jucau pe acolo si
au zis ca matusa Anastasia este pe alci, prin lumea asta, pe undeva.
Vaduva care a cunoscut-o pe
cealalta a zis :
- Este in biserica, se roaga la
Mantuitorul !
- Daca-i in biserica, spuneti-i sa
nu se teama, ca ea n-a fost niciodata in fata mea, imparatul Nichifor Votaniat.
Trimiteti niste femei batrane si faceti o veste ca la sfintirea bisericii,
imparatul da cate o vaca la batrani.
La porunca imparatului, au gasit
pe batrana Anastasia si i-a zis :
- Nu te teme, Anastasie, ca te-ai
invrednicit de mare dar de la Dumnezeu ! Ce jertfa ai adus dimineata la
sfintirea bisericii ?
- N-am adus nici un dar, maria ta,
ca sunt saraca !
Caci ea nu socotea bratul cel de
iarba pe care l-a adus si l-a dat la boi, ca este dar.
- Totusi, adu-ti aminte, mama
Anastasie, ca ai adus un dar mare, prin care mi-ai luat biserica mea !
- N-am adus nici un dar, ca n-am bani, n-am nimic ! Toata averea mea este o secera si o furca. Iarna torc si eu lana pe la
oameni, iar vara cu secera ma duc si adun spice de pe lan, in urma
seceratorilor. Si le strang si fac si eu oleaca de grau. N-am nici un fel de
avere.
- Dar aceasta biserica
imparateasca, in care am cheltuit atatia galbeni de aur si argint, am facut-o
numai pe cheltuiala mea si iata acum scrie pe inscriptia ei ca este facuta de
Anastasia !
- Ce dar ai dat la aceasta
biserica ?
- N-am dat nimic, decat un brat de
iarba la boii injugati la car.
- Nu te teme, mama Anastasie, ca a
scris Dumnezeu, nu dumneata ! Dumnezeu a scris. Biserica este a matale !
Si era scris asa :
" Intru slava Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, Unuia Dumnezeu
in Treime, facut-am aceasta dumnezeiasca biserica cu toata cheltuiala mea, eu
vaduva Anastasia". Ii citea, iar ea tremura, ca nu stia carte.
- Vezi, matusa, zici ca n-ai adus
nici un dar, insa adu-ti aminte ca ai adus un brat de iarba !
- L-am adus, dar n-o fi pomana ca
l-am taiat de pe hatul unui om.
- Iata, matusa Anastasie, bratul
acela de iarba al matale, a fost mai scump decat toate vistieriile pe care
le-am bagat eu ! Iata, ingerul Domnului ti-a trecut biserica pe numele tau si a
ta ramane in veac. Vom sfinti biserica - ca erau cei patru patriarhi -, cu
aceeasi sfintire, cu aceeasi pompa mare, dar biserica va ramane a Anastasiei
pana in veac.
- Sa stii, matusa, se sfinteste
biserica pe numele matale, pe care ingerul ti-a dat-o de sus si te-a scris
aici.
Ea saraca a ramas uimita. Toti se
mirau : " Mai, mare minune ".
Cand a murit fericita Anastasia
din Constantinopol, imparatul i-a facut mormantul in Sfantul Altar :
" Aici, in biserica pe care i-a dat-o Dumnezeu prin minune, este
ingropata vaduva Anastasia ".
Un brat de iarba dat in numele
Domnului cu smerenie si cu durere de inima ca nu poti face mai mult, a facut
mai mult decat cheltuiala imparatului Nichifor. Asa cere Dumnezeu !
Sfantul Efrem Sirul zice :
" Dumnezeu nu se uita la multimea darului pe care il aduci, ci la
vointa cu care il aduci ". Cat de mic dar ai dat, daca dai cu smerenie si
cu parere de rau ca nu poti face mai mult, aceea este adevarata milostenie.
Cu adevarat, Dumnezeu cauta la
inima infranta si smerita.
Vine daunazi o matusa nacajita. Ma
uitam, mai , cum i-aduce Dumnezeu ! Ea saraca zice :
- As pune 40 de Liturghii, dar
n-am bani de drum ! Va dau un servetel !
Numai cu atat a venit, cu un
servetel.
Stii cat m-a costat pe mine asta ? Si i-am zis :
- Mama, lasa ca-ti pun eu slujbe !
I-am pus de trei ori cate 40 de
Liturghii pentru servetelul acela.
- Mai dau 15 lei ! A zis batrana.
- Vai de mine ! Noi n-am venit
aici la manastire sa ne imbogatim ! Noi am venit sa ne plangem pacatele.
- Dar nu-i primit daca nu dau
bani, parinte !
- Este primit. Iti spun eu !
De aceea, eu nu ma supar cand
aduce cineva putin. Pentru ca Domnul nu se uita la darurile noastre... Se uita
la vointa cu care se aduce darul.
Cand a vazut Sfantul Antonie
cursele diavolului pe fata pamantului intinse pana la cer, a zis :
" Doamne, cine mai poate trece printre acestea ?" Si aude un
glas din cer : " Antonie, smerenia si milostenia !"
Cand se intalnesc aceste doua
fapte bune, adica smerenia si milostenia, strabat toate cursele lumii !
Deci milostenia nu se cauta numai
in multimea banilor, ci mai ales in inima si vointa cu care se aduce ea.
O ISTORIOARA ADEVARATA
Un preot, mergand pe strada,
intalneste un copilas, ca de cinci-sase ani, cu picioarele crapate de glod,
parul incalcit in cap, zoios, nespalat, cu mainile crapate, si-l intreaba :
- Mai copile, de unde vii tu ?
- Din iad vin !
Preotul s-a minunat de copilul
acesta.
- Cum il cheama pe tatal tau ?
- Satana !
- Dar pe mama ta ?
- Aripa satanei !
- Dar frati si surori ai ?
- Da.
- Cum ii cheama ?
- Diavoli.
Si atunci preotul a spus :
- Unde stai, copile ?
- Hai, ca eu stiu unde !
Si a mers cu preotul. si in
marginea satului ii arata o casuta stricata, veche si o ograda cu gardurile
rupte. Preotul ia copilasul de mana si intra acolo. Aude sfadindu-se in casa
tatal cu mama sa.
Barbatul o injura pe femeie
groaznic, iar femeia ii spunea : " Du-te de-aici, satano !"
Barbatul zicea : " Tu esti aripa satanei !" Au trecut niste
copii pe acolo : " Treci, drace, de aici !" Dar femeia striga pe
urma : " Vai de mine, casa asta este iad !"
Preotul a auzit de afara. Si
atunci si-a dat seama de ce spune copilul ca vine din iad. El nu stia cum sa
spuna. A auzit pe mama-sa ca este iad in casa ei; ca pe tatal sau il cheama
satana si pe mama-sa, aripa satanei, si pe fratii lui ii cheama diavoli. Asa auzea graind in
casa.
Dar stiti voi de ce se face casa
iad ? Unde nu-i post, unde nu-i rugaciune de dimineata si de seara, unde nu-i
viata curata, unde nu merg oamenii la biserica, unde se apuca si beau de
dimineata, fumeaza si injura, casa aceea se face cu adevarat iad. Si diavolul
vine acolo si apoi, vai de zilele care le mai traieste omul pe pamant !
Toata ziua injuraturi, toata ziua
batai, toata ziua suferinta. A intrat diavolul ! Diavolul aduce ura, sfada,
manie, iutime, ocara, blestem, injuraturi, batai, morti, betii, desfrauri. Asa
! Unde a intrat el, distruge. Casa o face iad !
Iar unde oamenii se scoala
dimineata si se inchina lui Dumnezeu si merg la lucru cu rugaciunea in minte si
postesc sfintele posturi de peste an, si fac milostenie si citesc sfintele
carti, si isi rabda scarbele si necazurile cu bucurie, acolo este si
binecuvantarea lui Dumnezeu si toate se randuiesc dupa iconomia Lui pentru
folosul sufletului si pentru mantuirea noastra.
SINODUL AL VII-LEA
ECUMENIC
Astazi este un mare praznic al
Bisericii Rasaritului, ca nu praznuim un sfant sau doi, ci 367 de sfinti
facatori de minuni si pastori Bisericii lui Hristos, de la Sinodul VII
ecumenic.
Au fost 350 la Sinodul VII de la
Niceea, dar s-au mai amestecat inca 17 episcopi, care calcasera sfintele icoane
in picioare, care cazusera in eres si care se luasera dupa luptatorii de
icoane. Dar de frica tiranilor si pentru alte interese au calcat peste sfintele
icoane si le-au defaimat. Cand au vazut Sinodul adunat, in fruntea caruia era
marele Tarasie, Patriarhul Constantinopolului, si binecredinciosii imparati
Constantin si Irina, au cazut in genunchi, au cerut iertare. Au sarutat
sfintele icoane si s-au inchinat cu lacrimi in fata lor si au fost primiti in
Soborul al VII-lea Ecumenic.
Si a fost acest Sinod Ecumenic la
anul 783, dar discutiile si toate procesele verbale si toate asezamintele
acestui sobor, abia s-au incheiat la anul 787, cu cativa ani mai tarziu, pentru
ca a fost mare lupta impotriva iconoclastilor, a imparatilor iconomahi si a
multor arhierei care au cazut din dreapta credinta, si preoti si popor peste
masura de mult.
Deci, peste 130 de ani a tulburat
eresul luptarii de icoane Biserica dreptmaritoare a lui Iisus Hristos.
Acest Sinod, al VII-lea a toata
lumea, a fost si ultimul Sinod Ecumenic al Bisericii de Rasarit, in fruntea
caruia a fost Sfantul Patriarh Tarasie si binecredinciosii imparati Constantin
si Irina.
De ce la toate Sinoadele
Ecumenice, si la cel dintai si la celelalte, Biserica pune aceeasi evanghelie :
Parinte sfinte, voiese ca si ei sa fie una, precum noi suntem una ( Ioan
17, 11 ), rugaciunea arhiereasca a Mantuitorului ?
Pentru ca s-a implinit in ochii
tuturor, ca prin cele sapte Sinoade Ecumenice intelepciunea si-a zidit ei casa.
Care casa a intelepciunii lui Dumnezeu ? - Este Biserica dreptmaritoare a lui
Iisus Hristos, ca auzi ce spune la Pilde : intelepciunea si-a zidit
casa rezemata pe sapte stalpi ( Pilde 9, 1 ).
Da, Biserica lui Iisus Hristos cea
dreptmaritoare de la Rasarit are acesti sapte stalpi neclatiti pe care s-a
cladit duhovniceste. Sunt cele sapte Sinoade Ecumenice, a toata lumea. Cel
dintai a fost la anul 325, in Niceea Bitiniei, in timpul Sfintilor imparati
Constantin si Elena.
Al doilea Sinod a fost la anul 381
la Constantinopol, sub imparatul Teodosie cel Mare si patriarh fiind Sfantul
Nectarie incepator cu 150 Sfinti Parinti.
Al treilea Sinod Ecumenic, la anul
431 la Efesul Asiei, unde au fost iarasi 200 Sfinti Parinti.
Al patrulea Sinod Ecumenic a fost la
anul 451 in cetatea Calcedon, unde s-au dat anatemei monofizitii, sub imparatii
Marchian si Pulcheria. Acum au cazut o multime de Biserici necalcedoniene, cum
este Biserica Abisiniei, a Armeniei, Biserica Copta din Alexandria, Bisenca
Siriaca Veche, care marturisesc o fire si o voie in Hristos.
Sinodul al V-lea Ecumenic a fost
la anui 553, iarasi in Constantinopol pe timpul imparatului Iustinian cel Mare,
unde s-au dat anatemei Origen., Didim cel Orb, Teodor de Mopsuestia, Teodot si
ceilalti care au primit ereziile lui Origen.
Sinodul al VI-lea Ecumenic a fost
la anul 680 tot in Constantinopol, pe timpul imparatulu Constantin Barbosul,
nepotul lui Ieraclie. A fost mare dezbatere in problema ereticilor monoteliti,
care, voind sa impace pe ortodocsi cu monofizitii, au cazut in alta extrema, in
prezenta lui Serghie, patriarhul Constantinopolui, care a fost promotorul
monotelismului, ca desi admitea in Hristos doua firi, dar marturisea o singura
voie.
Aceasta era deosebirea intre
monofiziti si monoteliti. Unii ziceau o fire si o voie, iar altii ziceau doua
firi si o singura voie, cum este Biserica Maronita, din muntele Libanului, si
Biserica Tomita din India, Biserica din Antiohia Siriei si alte Bisericii
monotelite pana astazi.
Iar Sinodul al VII-lea Ecumenic
s-a facut pentru cinstirea sfintelor icoane si au dat anatemei pe toti
luptatorii impotriva sfintelor icoane de la anul 783 pana la anul 787. Intai
statator a fost Sfantul Tarasie.
Aceste sapte Sinoade Ecumenice
sunt cei sapte stalpi ai Bisericii Rasaritului, despre care a spus Duhul Sfant
mai inainte : intelepciunea si-a zidit casa rezemata pe sapte stalpi,
adica pe cele sapte Sinoade Ecumenice.
Am amintit aceasta, fiindca astazi
Biserica lui Hristos praznuieste al VII-lea Sinod Ecumenic si pe dumnezeiestii
Parinti de atunci. De aceea s-a si pus Duminica Ortodoxiei cea dintai in Postul
Mare ca s-a incheiat tot ce-a trebuit mai scump in Biserica Domnului, la
Sinodul al VII-lea Ecumenic. Sa aveti mare evlavie la sfintele icoane, sa le cinstiti
cu mare cinste, mai ales icoana Mantuitorului, a Maicii Domnului, a sfintilor,
Sfanta Cruce, icoana Preasfintei Treimi, pentru ca cine nu cinsteste sfintele
icoane este dat anatemei, anatema este cea mai grea pedeapsa a Bisericii care
inseamna pogorare de viu in iad cu dracii, taiere de la trupul tainic al
Bisericii lui Iisus Hristos.
Sa cinstiti sfintele icoane, sa va
inchinati, ca au fost marturisite de mii de sfinti si pana in ziua de azi le
vedeti in toate sfintele biserici. Nu va luati dupa eretici, dupa adventisti si
dupa ceilalti bIestemati de sectari, care au cazut din dogma dreptei credinte
si sunt dati anatemei pentru veacul de acum si pentru cel se va sa fie,
despartiti pentru vesnicie de la trupul tainic al Bisericii lui Hristos.
Dumnezeu sa ne ajute tuturor cu
rugaciunile sfintilor de la Sinodul al VII-lea, si de la toate celelalte
Sinoade Ecumenice. Sa tinem dreapta credinta pe care o marturisim in Crez si sa
ne mantuim cu mila Domnului. Amin.
PILDA SEMANATORULUI
Iubiti credinciosi, ati auzit
astazi ca s-a citit in Sfanta Biserica despre pilda semanatorului. Deci
vom spune putin din talcuirea acesteia, ca sa nu ingreunam auzurile
dumneavoastra cu prea multe cuvinte.
Mai intai sa facem aici o
intrebare : Oare pentru care pricina Mantuitorul, cand a spus pilda cu
semanatorul, n-a aratat cine este acest semanator ? Ci a trecut pilda la a
treia fata, zicand : Iesit-a semanatorul sa samene samanta sa.
Dar n-a aratat : Iesit-a dreptul
sau sfantul cutare sau proorocul cutare sau apostolul cutare sa samene samanta
sa. Sau iesit-am Eu sa saman samanta cea buna a cuvantului. Pentru care pricina
nu s-a spus numele Sau ?
Pentru ca cel dintai semanator al
Evangheliei este Insusi Domnul Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos. El
a semanat intai cuvantul acesta al vietii in urechile sfintilor Sai ucenici si
apostoli si prin ei la toata lumea.
Dar n-a spus : Venit-am sau
iesit-am Eu sa saman samanta cuvantului, ca sa nu starneasca zavistie de prisos
si ura in urechile si in inimile fariseilor si a carturarilor, ca sa nu se
arate ca un iubitor de slava desarta, ca numai El seamana cuvantul vietii. De
aceea nu a spus numele semanatorului si a zis numai asa simbolic : Iesit-a
semanatorul sa samene samanta sa.
Dar de ce n-a zis :
" Iesit-a plugarul " si a zis " Iesit-a semanatorul
?" Iata de ce : Pentru ca nu acela este plugar cu adevarat, care are
samanta, dar o tine in sac sau in lada sau in pod undeva sau in hambar si nu o
seamana. Ci adevaratul semanator si adevaratul plugar este acela care are samanta
si o seamana pe dansa.
De aici sa trecem la samanta
cuvantului.
Asa zice dumnezeiescul Ioan Gura
de Aur : " Nu este plugar al lui Dumnezeu si nici semanator al
Evangheliei acela care stie multe si are multa cunostinta in mintea si in inima
sa, dar nu vrea sa propovaduiasca. Ci tine ascunsa aceasta samanta, ori de
frica oamenilor, ori de rusine ori de lenevire, ori alte motive are in mintea
sa si asa ascunde samanta lui Dumnezeu. Ori poate are mai mult decat altul, dar
nu vrea sa o samene ca sa aduca lui Dumnezeu roada insutita.
De aceea, adevaratul plugar al lui
Iisus Hristos si adevaratul semanator este acela care are samanta cuvantului
lui Dumnezeu si o seamana in urechile si in inimile ascultatorilor care il
asculta pe dansul.
Si apoi, dupa ce-a zis Mantuitorul
aceasta pilda la inceput, a aratat ca se intampla cu samanta cuvantului lui
Dumnezeu exact cum se intampla si cu samanta cea materialnica care se seamana
de plugar pe ogor.
Si a zis Preasfantul nostru
Mantuitor mai departe asa : Si una din seminte a cazut langa cale, adica
langa carare sau langa drum, si oamenii, nebagand seama de dansa, au
calcat-o si pasarile cerului, vazand-o asa descoperita, au mancat-o si a pierit
samanta aceasta semanata langa cale. Si alta din seminte a cazut pe piatra si,
neavand umezeala, s-a uscat.
Dar, ca sa va dati seama ca nu
chiar pe piatra goala s-a semanat, ca acolo nici nu prinde samanta deloc
radacini, ascultati pe ceilalti doi evanghelisti care il completeaza pe acesta
de astazi.
Matei si Marcu zic : Si una a
cazut pe pietris, adica pe pamant cu piatra multa, pe pamant cu pietris, si
unde samanta, neavand umezeala, a prins putina radacina si, neavand pamant bun,
s-a uscat.
Gura fiecarei plante, gura
fiecarui arbore este radacina lui, cu care el se hraneste mai cu seama din
pamant; este adevarat ca arborii mari si multe feluri de saduri se hranesc prin
ramuri din aer, cu oxigen si cu celelalte care trebuie la cresterea vietii
sale. Dar mai mult decat toate, gura unei plante, cu care ea se hraneste si
trage hrana, este radacina.
Deci a doua samanta, cazand pe
pietris, foarte putin s-a prins si, neavand umezeala si nici pamant destul, s-a
uscat.
A treia samanta a cazut in
mijlocul spinilor, cum ati auzit dumnezeiasca Evanghelie, si a rasarit putin
si, crescand spinii au inabusit-o, i-au luat spatiul de lumina si de hrana si
asa s-a uscat.
A patra samanta a cazut in pamant
bun si a adus domnului sau roada insutita. Unii din cercatorii de firi, parca
s-ar contrazice cu dumnezeiasca Evanghelie, ca samanta, oricat de bun ar fi
pamantul, nu poate aduce o suta de roade, adica un bob de grau sa aduca o suta
de boabe de grau sau unul de porumb si asa mai departe, sa aduca o suta de
boabe.
Dar n-au dreptate ! Sa se duca in
Egipt, in tarina numita Vizachia, si in partile Nilului si in alte parti din
Sicilia, din Italia, sa vada ca acolo holdele cure se seamana aduc uneori de
doua sau de trei ori insutit roada si sa vada ca nu poate sa minta cuvantul lui
Dumnezeu si ca sunt locuri pe pamant unde un graunte aduce mai mult de o suta
de graunte roada in spicul sau.
Dupa ce a spus Mantuitorul pilda
acestei Evanghelii, ucenicii Sai n-au inteles puterea pildei si L-au intrebat
deosebi : Spune-ne noua, care este puterea pildei acesteia ! Iar
Mantuitorul mai intai le-a spus : Voua vi s-a dat sa stiti tainele
imparatiei cerurilor, iar acestora in pilde vorbesc, ca, auzind, sa nu auda si
vazand, sa nu vada, cum a zis Isaia Proorocul pentru nesinceritatea inimii
lor.
Si apoi le-a talcuit Mantuitorul
asa : Samanta cea buna este cuvantul lui Dumnezeu, tarina este inima omului,
cum e in pilda cu zazaniile tarinii. Samanta cea semanata pe cale sunt oamenii
putin credinciosi sau mai bine sa zic aproape deloc credinciosi, caci aud
cuvantul lui Dumnezeu, dar nu-i dau nici o atentie, asa in trecere :
" Eh ! Am auzit predica preotului ! Spunea unu o predica ! Am auzit ca unu citea din Evanghelie, ce-o fi mai spunand ", si nu-i
da nici o atentie, ca si cum nu s-ar vorbi din Evanghelie, ci din povesti.
Unul care este indiferent si nu-i
place sa asculte cuvantul lui Dumnezeu sau il trece cu vederea, la acela vine
satana si mananca samanta cuvantului din inima lui si este calcat in picioare
de toate ispitele dracesti, cum este calcata samanta, pentru ca nu prinde
radacina cuvantul in inima iui, pentru neatentia lui si nebagarea de seama, ca
nu da importanta cuvantului lui Dumnezeu.
Samanta care a cazut pe pietris
sunt oamenii care aud cuvantul si pentru moment se bucura ca au inteles ceva,
dar bucuria lor este pripita. Au auzit si s-au bucurat putin, iar pe urma le-a
scazut toata evlavia fata de cuvantul Domnului, se impietreste inima lor de
necredinta, de nesimtire, de rautate si indata se usuca din inima lor samanta
cuvantului lui Dumnezeu. Nu gaseste acolo un pamant bun in tarina inimii lui ca
sa creasca.
Acestia sunt aceia care sunt
samanta cazuta pe piatra, adica oameni care prea putin se bucura si cred si
indata pierd evlavia si credinta catre cele auzite din cuvantul vietii.
Iar samanta a treia sunt oamenii
acela care cred in cuvantul lui Dumnezeu pana la o vreme, dar de la o vreme se
ridica ispite asupra acestui cuvant. Ori prigoana din partea oamenilor, ori
necaz din partea trupului, sau se ridica grijile lumii cele rele, sa alerge
omul dupa bogatii, dupa slava desarta, dupa dregatorii, dupa bani, dupa trai
bun, dupa dulcetile veacului de acum. Si toate aceste griji crescand, adica
marindu-se in inima omului, il fac sa uite de cuvantul lui Dumnezeu; si asa
cuvantul lui Dumnezeu, care prinsese radacina acolo si crescuse putin, se
inabusa, se astupa, se otraveste de grijile veacului de acum, de mancare, de
bautura, de avere, de patimi trupesti, de dezmierdari, si cine stie ce scopuri
ale slavei desarte sau cine stie ce rautati, care-l impiedica pe acest cuvant
sa creasca; si asa, crescand patimile in om, inabusa si intuneca lumina
cuvantului lui Dumnezeu si indata incepe a se ofili, iar cuvantul cel dintai al
credintei lui se usuca si piere.
Iar samanta a patra, care cade in
pamant bun, sunt acei buni crestini si buni oameni de pe fata pamantului, care,
atunci cand aud cuvantul lui Dumnezeu, sunt ca un pamant insetat in care cade
ploaia cea binefacatoare a cuvantului vietii si, cazand in inima lor, se
hotarasc pentru cuvantul lui Dumnezeu sa sufere toate necazurile, toate
scarbele, foamea, setea, lipsa, ocara, durerea, crucea, moartea si nu mai dau
inapoi. Acestia lucreaza impreuna cu cuvantul lui Dumnezeu in inima lor si aduc
roada intru rabdare, cum zice Evanghelia, rabda toate pentru porunca lui Iisus
Hristos si pentru cuvantul Sfintei Scripturi si al Evangheliei si asa aduc
roada intru rabdare : unul adica, cum zice alta Evanghelie, treizeci, iar altul
saizeci, iar altul chiar o suta.
Dupa ce Mantuitorul a spus si a
talcuit pilda Evangheliei sfintilor Sai ucenici si apostoli, la urma a zis si
acest cuvant : Cela ce are urechi de auzit, sa auda.
Prea putini sunt oamenii aceia
care au urechi si nu aud in lume. Dar urechi de auzit n-au numai oamenii; au si
dobitoacele, au si taratoarele, au si pasarile; numai pestii sunt surzi, cum
spun Sfintii Parinti, ca n-au acest organ al auzului dat de Dumnezeu, ci au
numai simtire grozava, ca simlind valurile, sa se fereasca de primejdie, ca ei
sunt surzi.
Dar celelalte vietuitoare si
oamenii, toti au urechi. Dar de care urechi este vorba Evanghelie ? Ce credeti
? De urechile acestea trupesti ? Nu ! Indoit este omul si doua feluri urechi
are, dupa cum si doua feluri de ochi. Ochii acestia simtiti cu care vede cele
simtite si are ochii mintii, sau mai bine zis are mintea, care-i ochiul
sufletului, cu care priveste cele inteligibile, cele nevazute, ca dogmele
credintei si invataturile Sfintei Scripturi si alte cate sunt nevazute.
Asa si la urechi sa intelegeti !
Cela ce are urechi de auzit, adica ale sufletului, ca multi aud cu urechile
acestea si stau in biserica si aud cantand la strana si aud proorocii
citindu-se, si aud evanghelii si apostoli si taine mari, multi stau aici si
aud, dar aud numai cu urechea din afara, iar urechea cea duhovniceasca a mintii
lor si a sufletului lor este astupata de satana, ii intunecata si nu intelege
puterea cuvantului, pentru ca urechile sufletului lor sunt surde.
Catre aceste urechi s-a adresat
Mantuitorul cand am auzit : Cela ce are urechi de auzit, sa auda. Adica
prin urechile acestea simtite sa dea cuvantul urechilor celor nevazute si cu
acelea sa auda cuvantul si sa-l inteleaga, ca apoi, intelegandu-l, sa aduca
roada lui Dumnezeu prin lucrare si prin rabdare.
Iubiti credinciosi, dar oare care
este cauza nerodirii cuvantului lui Dumnezeu in ziua de astazi ? Sunt multi
preoti predicatori, si-n capitala tarii, si-n orase, si-n sate, multi
predicatori sunt astazi si prin manastiri si oriunde vei intalni predicatori
buni. Chiar si unii din credinciosi cunosc Scriptura, dar nu se mai vad astazi
roadele Evangheliei, nu se mai vad suflete roditoare, cum erau la inceputul
crestinismului, cu toate ca se rosteste cuvantul lui Dumnezeu.
Care este pricina pentru care nu rodesc sufletele oamenilor
astazi cum rodeau alta data ? Am sa zic ca nu sunt altele decat cele patru pe
care le-a aratat Mantuitorul, sau trei, ca al patrulea a rodit. Dar care este
pricina nerodirii cea adevarata, in cele trei chipuri ale Evangheliei, care
s-au zis mai sus ?
Unii vor zice : " Da, parinte ! Astazi nu se mai intorc oamenii la pocainta, nu se mai vad roadzle
pocaintei la multi, pentru ca nu se mai fac minuni ca la inceputul
crestinismului ". Cand Apostolul Petru a inceput sa predice in Ierusalim,
spune dumnezeiasca Scriptura ca, numai intr-o zi au crezut trei mii de oameni.
Iar a doua zi, a predicat in
pridvorul, care se zicea " al lui Solomon " si, au mai crezut
inca cinci mii. Iata minune mare, in doua zile opt mii de oameni au crezut in
Hristos prin gura Sfantului, slavitului, intru tot laudatului Apostol Petru,
care nu era nici teolog, nimic, ci numai avea teologia cea mai inalta, pe Duhul
Sfant pe Care il primise.
Dar zic ei : " Da,
parinte, au crezut atunci multi pentru ca-l auzeau pe Petru vorbind in toate
limbile de sub cer ", ca asa a fost la Cincizecime, vorbeau doisprezece
barbati galileeni, apostoli, si ei auzeau maririle lui Dumnezeu, fiecare in
limba lui, cati erau adunati acolo cu ocazia praznicului Cincizecimii.
Si aceasta nu mica minune a fost,
cum fiecare auzea predicandu-se Evanghelia in limba lui, cu toate ca un singur
om vorbea acolo si aceasta a atras pe multi sa creada.
Iar cand a predicat Petru a doua
zi, au crezut cinci mii de barbati. Iarasi, pentru ce ? Pentru minunea cea mare
cu ologul Enea, care statea in pridvorul bisericii, numita " Frumoasa
", in care Apostolul Petru si Ioan Evanghelistul numai cu un cuvant l-au
ridicat si l-au facut sanatos si aceasta spaima si minune mare i-au facut pe
toti sa creada in invatatura apostolilor.
Da ! Ajutat-au atunci foarte mult
minunile. Asa spune si Evanghelistul Marcu : Domnul impreuna lucrand, i-a
trimis la propovaduire, i-a imbracat cu putere de sus, cu Duhul Sfant, si le-a
dat putere sa invie si mortii, sa scoata dracii, sa calce peste leu si peste
balaur si peste toata puterea satanei. Si in baza acestor minuni multi au
crezut.
Dar oare numai minunile aveau
puterea de a face oamenii sa creada in Hristos ? Si pentru aceea nu cred altii
astazi ? Nu-i adevarat !
Iata, noi vedem de foarte multe
ori si atunci si astazi ca oamenii cred fara minuni. Mantuitorul a fericit pe
cei ce cred fara sa vada. Ce minuni a vazut famenul Candachiei, cand mergea cu
imparateasa Etiopiei si marele Apostol Filip a fost rapit de Duhul Sfant si a
fost langa caruta lui, unde citea pe Proorocul Isaia si ajunsese la stihul
acela : Duhul Domnului peste Mine.
Si i-a talcuit de acolo inainte,
ca Hristos a fost acesta, nu Proorocul Isaia, si a zis famenul : Uite apa !
Ce ma impiedica sa ma botez ? A crezut famenul, s-a dat jos din caruta si
s-a botezat si indata Duhul a rapit pe Filip din Gaza - unde-i Gaza ? Pana in
Asia Mica -, pana la Azot l-a dus intr-o clipeala de ochi, cum a dus alta data
pe Proorocul Avacum cu zama din Iudeea in Babilonila la Daniel in groapa cu
lei, ca organe ale Duhului Sfant au fost si proorocii si apostolii.
L-a rapit dupa ce a botezat pe
famenul Candachiei, care a fost cel dintai apostol si cel mai mare misionar din
Etiopia, inainte de a merge acolo Sfantul Apostol si Evanghelist Marcu.
Deci n-a vazut famenul nici o
minune, dar i-a explicat si a crezut si a avut inima buna si a prins cuvantul
lui Dumnezeu repede si ca roada a fost botezul lui si credinta lui statornica.
Ce minune a facut Apostolul Pavel in Iconia, in Listra si in Derbi ?
Ce minune a facut Sfantul Apostol
Filip in Samaria, cand a crezut toata Samaria, primind cuvantul lui Dumnezeu ?
Predica cu putere cuvantul Domnului ! Nu in tot locul, deci, se faceau minuni,
dar multa lume se intorcea la Dumnezeu numai prin credinta. Credinta vine
prin auz, iar auzul prin cuvantul lui Dumnezeu si celelalte.
Deci iata, care are tarina buna a
inimii sale, nu asteapta sa vada minuni.
Va zice cineva : " Da !
Nu numai minunile, dar si viata Sfintilor Apostoli, ca erau asa strasnici, asa
de mari sfinti si neprihaniti in viata, poate de aceea prindea cuvantul
Domnului care-l predicau ".
Nici aceasta nu-i ! Pentru ca vezi,
n-a zis Mantuitorul azi in Evanghelie : Iesit-a sfantul, iesit-a apostolul sau
dreptul sa samene, ci a zis asa simplu : Iesit-a semanatorul sa samene samanta
sa.
De multe ori un om simplu spune
din cuvantul lui Dumnezeu, dar spune si el sincer si cu credinta si se
altoieste acest cuvant in alta inima sincera si aduce roada insutita.
Deci cauza nerodirii cuvantului
lui Dumnezeu in ziua de astazi, nu este din vina persoanei care predica, nici
pentru ca nu se mai fac minuni si alte pricini care le spun oarecare in aceasta
privinta.
Ci cauza nerodirii cuvantului lui
Dumnezeu in masa poporului de astazi este aratata de Mantuitorul in Evanghelie,
ca oamenii ori sunt cale batuta, unde nu se poate cuprinde cuvantul lui
Dumnezeu, inima lor este batuta de grijile lumii si de draci si de patimi si nu
mai prinde cuvantul Domnului radacini. Ori au inimile impietrite si cuvantul
Domnului numai putin se opreste si se usuca, ori au inimile lor pline de
interese materiale si nu numai atat, ci prinsi si intunecati de ura si
zavistie, de betie, de lacomie, de fatarnicie, de viclenie si de toata rautatea
si din cauza aceasta nu rodeste in inima lor cuvantul Domnului, ca se inabusa
de aceste pacate pe care le gaseste acolo in inima omului.
Deci daca va intreaba cineva, de
ce oare nu se intoarce astazi lumea la pocainta, sa stiti ca din cauza rautatii
si a asezarii sufletelor celor patimase. Ca unii din noi suntem cale batuta,
altii suntem spini si altii piatra si de aceea cuvantul Domnului nici nu prinde
radacina, si, chiar daca prinde, se usuca si se inabusa.
PROOROCII MINCINOSI
Fratii mei, in tara noastra sunt o
seama de secte autorizate, o seama sunt tolerate, ca fractiuni religioase si o
seama din ele sunt si netolerate, subversive, care sunt si contra statului si a
Bisericii. Dar oricare secta ar fi, sa giji ca toate se cheama
" neghinele tarinii ".
Dumneavoastra ati auzit pilda din
Evanghelie cu neghinele tarinii, ca a intrebat pe Stapanul : Doamne, n-ai
semanat samanta buna in tarina Ta ? De unde are zazanii ? ( Matei 27, 25 ). Adica, de unde are neghine ?
Si a zis Stapanul tarinii : un
om vrajmas a facut aceasta. Ai auzit ? Adica diavolul. Tarina este toata
lumea - cum spune Mantuitorul. Tarina crestina, daca se socotesc toti crestinii
care cred in Sfanta Treime, suntem peste doua miliarde pe glob. Aproape o
jumatate din populatia lumii este crestina intr-un fel.
In aceasta tarina mare, satana a
semanat neghine, ca sa nu fie graul curat, adica credinta dreapta. Si aceasta
neghina sunt sectele. Ele sunt niste buruieni care au crescut la umbra
Bisericii, la temelia Bisericii, si nu trebuie ca noi sa dam graul pe neghina
sau sa amestecam graul cu neghina.
Voi, care v-ati nascut crestini,
care ati crescut crestini din parinti crestini, din stramosi crestini, este o
mare rusine si un mare pacat sa lasati radacina voastra si sa va duceti la
vrajmasii lui Dumnezeu, care nu cinstesc pe Maica Domnului pe sfinti si sfintele
moaste; care hulesc icoanele, Sfanta Cruce, cele sapte Sfinte Taine si tot ce
este sfant in Biserica dreptmaritoare a lui Iisus Hristos.
Acum sa va spun o istorioara cu
Chinops vrajitorul.
Sfantul Ioan Evanghelistul a predicat Evanghelia in tot
pamantul. Cand a ajuns cu predica Evangheliei in insula Patmos, a aflat acolo
inchinatori la idoli, cum era atunci; toata lumea se inchina diavolilor.
Cand a ajuns acolo, ostrovul acela avea un mare vrajitor,
care statea in pustie, pe care il chema Chinops. si ei ziceau ca acela-i
dumnezeul lor, ca acela, cu puterea draceasca, facea farmece mari, facea fel de
fel de " minunatii ". Acestui vrajitor ii
slujeau 1000 de demoni, sa sa poata face fermecatorii, minuni cu puterea
draceasca si vrajitorii mari.
Cand a ajuns Sfantul Ioan
Evanghelistul acolo, a inceput sa predice Evanghelia, cu puterea lui Hristos.
Sfantul Ioan avea putere de la Mantuitorul sa faca minuni, caci tuturor
apostolilor le daduse aceasta putere : Intru numele Meu, draci veti scoate,
morti veti invia, in limbi noi veti vorbi... ( Marcu 16, 17 ).
Si cand a inceput Sfantul Ioan
Evanghelistul sa predice cu putere, a crezut multa lume in Hristos. Toti care
erau bolnavi se vindecau; care erau morti inviau si multe minuni facea cu
puterea Mantuitorului.
Atunci oamenii s-au dus la idolul
lor in pustie, in munti, si i-au spus lui Chinops, vrajitorul, care era sluga
satanei.
- Stapane, a venit un ucenic al
Celui rastignit, pe care il cheama Ioan. Face minuni si semne mari, invie
mortii, tamaduieste bolnavii, vindeca orbii, surzii, indracitii si crede multa
lume intr-insul.
- Mergeti in cetate, ca eu o sa
trimit un inger de-al nostru sa-l ia si o sa-l dau judecatii celei vesnice.
Dar duhurile care veneau la
Sfantul Ioan erau legate si trimise afara din insula Patmos.
Chinops, daca a vazut ca nu se mai
intorc duhurile, s-a umplut de manie si a luat toata multimea draceasca si s-a
dus in cetate. A batut de trei ori din palme, l-au luat dracii pe nori, l-au
dus pe sus si l-au pus in mijlocul orasului. A inceput lumea sa strige :
- Mare esti, Chinoapse, dumnezeul
nostru ! Dar a venit unul din ucenicii Celui rastignit si face minuni si semne
mari.
Cand au vazut cei ce crezusera in
Hristos, au inceput a se teme : " Mai, si dumnezeul nostru-i mare !
Ulte vine pe sus !" Dar il aduceau dracii pe sus. El a inceput a-i
mustra :
- Oameni orbi, asa de repede
credeti in el ? Ascultati-ma pe mine ! De este drept Ioan, sa faca minunile pe
care le fac si eu !
Si s-a dus acolo unde predica Ioan
Evanghelistul :
-De ce-ai intrat in tara mea,
Ioane, si faci minuni si predici pe Cel pe Care L-au rastignit evreii pe cruce
si n-a putut sa se salveze pe Sine ? Ce crezi ca numai tu faci minuni ? Sa va
arat eu ce pot sa fac !
Si Chinops cheama un tanar,
caruia-i murise tatal :
- Unde este tatal tau ?
- A murit inecat in mare.
- Uite, eu il aduc acum imediat !
Si a batut din palme de trei ori
si s-a scufundat in mare Chinops. Dracii care-i slujeau lui, erau cu dansul.
Numai ce vede ca a iesit Chinops din mare cu tatal copilului. Era nalucire
draceasca. Si toti oamenii de pe mal s-au mirat si au zis :
- Mare esti, Chinoapse, dumnezeul
nostru !
Sfantul Ioan Evanghelistul ii vedea ca sunt draci.
Se duce Chinops la o femeie :
- Femeie, unde sunt feciorii tai ?
- Feciorii mei s-au inecat cu o
corabie mergand la Cipru de doi ani de zile.
- Ia sa ti-i aduc si pe aceia !
A batut de trei ori din palme, s-a
bagat in mare si i-a scos feciorii femeii.
" Sarut mana, mama ! Vai
de mine ! Inchinati-va la dumnezeul Chinops, ca acesta ne-a scos pe noi din
muncile iadului si ne-a adus aici "
Si mama ii saruta, dar nu vedea
ca-s draci ! ( Asa are sa fie acum la sfarsit. Bagati de seama ! ).
Cand au vazut oamenii asa, au
inceput a striga :
- Mare esti, Chinoapse, si mai
mare dumnezeu ca tine nu este ! Si a zis Ioan lui Chinops :
- Minunile tale sunt vrajitorii
dracesti !
Cand au auzit paganii, s-au
repezit asupra lui Ioan, l-au prins si l-au omorat.
Cei ce crezusera in Hristos, prin
predicarea lui Ioan, au prins mare frica : " Daca au omorat pe
Sfantul Ioan, o sa ne omoare si pe noi !"
Atunci Chinops a inceput a predica :
- Ticalosilor ! Vedeti ce-am facut eu cu Ioan ? Si voi ati crezut in el ! Eu am putere mare !
Si a venit un inger al Domnului si
s-a atins de Ioan Evanghelistul : " Ioane, scoala-te si predica pe
Hristos !"
Numai ce aude :
- Ioan, pe care l-am omorat noi cu trei zile in urma,
predica grozav si toata lumea crede in el.
Cand a auzit Chinops ca Ioan a inviat, s-a dus la el cu acei
draci, despre care credea poporul ca i-a inviat Chinops. Sfantul Ioan predica
pe malul marii.
- Ioane, ce crezi ca daca ai
inviat, ma tem de tine ? Oameni buni, stiti corabia care s-a scufundat deunazi
cu vreo 400-500 de oameni ?
- Da !
- Uite, eu acum ii aduc odata cu
corabia si ii invii pe toti !
Si a batut din palme de trei ori
Chinops si s-a scufundat in mare, sa aduca corabia cu tot cu oameni. Dracii
care-i slujeau lui, erau cu dansul.
Sfantul Ioan Evanghelistul, cand a
vazut ca s-a scufundat, a luat Sfanta Cruce si a zis :
- Aici sa se scufunde toata
puterea satanei ! Oamenii, care erau pe mal si asteptau venirea lui Chinops, cu
cei inviati de dansul, au zis :
- Nu mancam nimic, pana nu vine
Chinops !
- El nu mai vine niciodata, ca l-am
trimis eu in fundul iadului.
Si astepta poporul sa vina Chinops
cu corabia cu oamenii si au stat trei zile si mureau de foame pe malul marii.
Marea a fiert trei zile, asa ca in
clocot, iar dracii l-au parasit pe Chinops si el a ramas in fundul marii. Toti
asteptau si ziceau : " Nu mai vine Chinops, nici intr-un fel ! Nici
singur, nici cu altii !" Sfantul Ioan le-a zis :
- Vedeti cum v-a inselat ? Vedeti inselaciune ? Vedeti ca pe el n-a putut sa se salveze ? Si acum, pe
cei pe care i-a inviat, ii cunoasteti ?
- Ii cunoastem, vai de mine !
- Hai sa-i intrebam pe cei ce au
inviat, daca sunt mortii vostri !
- Cu puterea Sfintei Cruci va leg
sa spuneti cine sunteti voi !
- Noi suntem diavoli, care ii
slujim lui Chinops de atatia ani ! Atunci oamenii au inceput a-i intreba pe cei
inviati : " Mai, barbate, dar nu esti tu ? Dar voi, mai feciori,
dragii mamei ?..."
Sfantul Ioan Evanghelistul i-a legat.
- Ia sa va faceti oleaca voi, nu
tare urati, sa nu moara lumea de frica. Asa cum se poate, sa vada oamenii cine
sunteti !
S-au facut niste aratari, aceia pe
care Chinops i-a inviat, si cand au suflat odata cu foc, toti au cazut la
pamant.
- Vai de mine, Sfinte Ioane,
alunga-i de aici ca murim !
Scaparau scantei pe nari, gura le
era de foc, aveau unghii de arama, si cand au racnit la oameni, toti s-au
speriat !... Erau draci !
- Vedeti cui va inchinati voi ? A zis Sfantul
Apostol Ioan. Gata, voi ati crezut ca Chinops a
inviat morti !
- Vai de noi, murim ! Trimite-i de
aici !
I-a blestemat sa se duca in gheena
si oamenii nu i-au mai vazut. Cand a vazut aceasta, poporul a crezut in Hristos
si Sfantul Ioan Evanghelistul a inceput sa faca minuni si mai mari.
Vedeti cum i-a inselat diavolul pe oameni ? Ai vazut ca unui vrajitor ii slujeau o mie de draci ! Dar in fata puterii
lui Dumnezeu nimic nu pot. Acesta a fost razboiul Sfantului Ioan Evanghelistul
cu Chinops vrajitorul, in insula Patmos. Acolo Sfantul Ioan Evanghelistul a
facut preoti, episcopi si a increstinat tot ostrovul Patmos. Acolo a scris el
si Apocalipsa, care este in Sfanta Scriptura, cu care se termina Noul
Testament.
Asa au sa vina si pe
timpul lui Antihrist. Bagati de seama,
poate eu sunt in groapa. Voi fi putred pe atunci. Sa va aduceti aminte cand invatam eu aici. Sa va insemnati cu Sfanta Cruce,
cea mai puternica arma, de care se cutremura tot iadul, si nu veti fi biruiti
de nimic.
Auzi cum canta Biserica la Sfantul
Maslu : Doamne, arma asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat noua, ca se
scutura si se cutremura nesuferind a cauta spre puterea ei; ca moartea ai
calcat si mortii ai sculat. Pentru aceasta ne inchinam ingroparii Tale si
Invierii.
Deci sa nu credeti in descantece,
in tot felul de vraji, in cei ce cauta in bobi, in cafea, in palma; cei ce
sting carbuni, cei care deschid carti sfinte, cei care descanta cu numele lui
Hristos si pomenesc sfintii. Toti sunt impotriva lui Hristos ! Toti sunt in slujba
satanei !
Nici o vedenie sa nu primiti. O
vedenie care-i de la Dumnezeu, v-am spus ca nu se supara Dumnezeu daca nu o
primesti, ca El stie ca tu te temi sa nu primesti lup in loc de pastor.
Vedenia, stiti care este ? Ai auzit care-i vedenia noastra
? Care o spune Sfantul Efrem Sirul : Asa,
Doamne, imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad pacatele mele, sa nu osandesc pe
fratele meu, ca binecuvantat esti !
Si iarasi ceea ce spune Duhul
Sfant prin Proorocul David : Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu,
inaintea mea este pururea ( Psalm 50, 4 ). Sa ne vedem pacatele, nu
vedenii. Ca Sfantul Isaac Sirul spune : De mii de ori mai fericit este cel
ce-si vede pacatele, decat cel ce vede vedenii; ca vedeniile pot fi draci si te
duc la pieire vremelnic si vesnic.
Sa ne vedem pacatele noastre, sa
petrecem in smerenia mintii si a inimii si sa nu ne socotim vrednici ca putem
vedea vedenii, ca asta este cea mai mare mandrie si cutezanta.
Daca de pe acum crezi in vedenii,
cand va veni Antihrist, ce-ai sa faci atunci ? Ca spune la II Tesaloniceni,
cap. 9, despre venirea lui Antihrist : a carui venire este intru toata
puterea satanei, facand semne si minuni mari, de va putea sa insele si pe cei
alesi.
Sfantul Andrei al Cezareei, in
talcuirea Apocalipsei, spune : " Cand vor veni ucenicii lui
Antihrist, vor face pe femei si barbati sa zboare pe sus ". Ai sa vezi tu
atunci ! Cand vei vedea ca din paie uscate de grau iti face paine proaspata si,
din vita uscata de vie, iti face sa curga vinul cel mai bun.
Vor face multe minuni cu puterea
satanei, incat cei care nu sunt intemeiati in credinta vor zice :
" Mai, astia sunt de la Dumnezeu !"
Vor merge cu tine la cimitir si
vor intreba :
- Unde-i mama ta ingropata ?
- Aici !
- Unde-i tatal tau ingropat ?
- Aici !
Si vor zice slugile lui Antihrist
:
- Iesi, mai Gheorghe ! Iesi, mai
Ioane ! Iesi, Vasile ! Iesi, Marie ! Iesiti din morminte !
Si o sa-ti iasa tatal tau si o sa
te sarute; si mama ta o sa te ia in brate, cu hainele cu care-i pusa in
mormant, si iti va zice :
- Dragul tatei, credeti in
acestia, ca de la Dumnezeu sunt ! Credeti, ca ei ne-au scos pe noi din iad !
Toti vor fi draci ! Si cei scosi
din morminte si cei care vin cu dansii.
Luati aminte ! Sa nu credeti in
proorocii mincinosi, ca fac minuni cu puterea satanei si pe cei slabi in
credinta o sa-i insele. Ei lucreaza cu satana, iar noi suntem cu Hristos !
Atunci ce-ai sa faci, daca incepi a crede de pe acum in vraji, in descantece si
in ghicitorii de tot felul ?
Eu umblu prin credinta, nu prin
vedere. Asa ne invata Biserica in Simbolul Credintei. N-am nevoie sa vad. Ca
zice Hristos : Fericiti cei ce n-au vazut, si au crezut ! ( Ioan 20, 29
). Asa este.
Acum aproape de
sfarsitul lumii vor apare multi hristosi mincinosi si prooroci mincinosi sa
insele lumea. Voi tineti-va de mama voastra spirituala, Biserica Ortodoxa, care
v-a nascut prin apa si prin Duh ! Nimic sa nu
primiti de la sectanti. Cand vine un sectant sau cineva la tine, intai pune-l
sa faca cruce si sa spuna Crezul; " Cred Intr-Unul Dumnezeu, Tatal
Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului...".
Daca spune Crezul, vorbeste cu el;
daca nu, zi-i : " Fugi, satana, ca nu esti fiu al Bisericii, ci esti
al lui Antihrist !"
Eu am scris o carte -
" Despre credinta Ortodoxa " -, care s-a tiparit in doua editii,
unde am pus si pe martorii lui Iehova si toate sectele.
Spune Evanghelistul Ioan : Fiilor,
ati auzit ca vine Antihrist ? Tot duhul care nu marturiseste pe Iisus Hristos
ca este Dumnezeu, Antihrist este ! ( I Ioan 4, 3 ). Deci inaintemergatorii
lui Antihrist, tagaduiesc dumnezeirea lui Hristos.
Sa nu ne speriem ! Noi una sa stim
: " Ca Piatra Hristos este temelia Bisericii si portile iadului nu
o vor birui ". Ai vazut ce spune Sfantul Atanasie cel Mare :
" Vezi caderea iudeilor din credinta ? Cati prooroci au avut ei pana
la Sfantul Ioan Botezatorul ! Iar de atunci nici unul ! Ca Legea si proorocii
pana la Ioan Botezatorul sunt ".
S-a ridicat Duhul Sfant de la ei,
sa nu mai aiba prooroci pana la sfarsit. Tot el spune : " Sa nu va
temeti cand se vor inmulti vrajmasii Bisericii ! Ca si in vremea sfarsitului si
oricand Hristos va sprijini pe cei credinciosi ".
Si zice : " Daca are sa
imparateasca Antihrist 1260 de zile, trei ani si jumatate, pentru cei alesi
se vor scurta zilele ". Are sa ti se para ca a trecut intr-o luna
imparatia lui Antihist. Ce ? Dumnezeu nu stie pe cei alesi, ca sa-i crute ?
Deci, totdeauna sa tineti credinta
cu statornicie. Un Domn, o credinta si un Botez. In ceea ce ne-am
nascut, in aceea sa murim !
ENOH SI ILIE
Acesti doi prooroci au sa se
pogoare, sa vina din Rai, trimisi de Dumnezeu, fiind luati cu tot cu trup la
cer. Cand vor predica ei cu mare putere si vor infrunta pe Antihrist trei ani
si jumatate, cat va imparati el, Sfintii Enoh si Ilie vor avea mare putere sa strabata
tot pamantul cu fel de fel de minuni. Au sa faca minuni mari si semne in
Ierusalim ca sa intoarca pe evrei, caci ei nu se intorc pana nu vine Ilie si
Enoh. Vor intoarce inimile catre fii si sinagoga satanei catre Hristos.
Cand vor predica ei, ii va auzi
tot pamantul si-i va vedea toata lumea. Si acestea sunt scrise de 2000 de ani,
de cand i s-au descoperit Sfantului Ioan Evanghelistul. Si cine ar fi crezut ?
Ar zice cineva ca este o nebunie asta. Si se intrebau oamenii : " Cum
o sa-i vada pe Enoh si Ilie ? Din continentul Asia sau Africa, cum o sa-i auda in
America ?"
Acum, daca ar predica, ii vede la
televizor toata lumea si ii aude Ia aparate toata lumea. Cum sa nu ! Dumnezeu
stie toate, ca si cum ar fi venit. Cand vor predica si vor face minuni, tu ai
sa te uiti aici si ai sa-i vezi cum fac minuni, cum invie mortii, si ai sa auzi
de aici ce predica Enoh si Ilie si cum mustra pe Antihrist, cand va imparati
peste toata lumea, timp de 1260 de zile.
Vezi ? Ceea ce era atunci de
necrezut si de neinchipuit, acum se poate realiza ! De aici se poate vedea si
auzi la Ierusalim. Da ! si uite, stam aici si vedem la Ierusalim cum slujesc
acolo, cum predica si auzim toate ! Si la Muntele Sinai si in Italia si in
Belgia si in Olanda si in Bulgaria si in Grecia si in Serbia. Deci stau aici si
vad slujba de la Ierusalim ! Vezi ca-i posibil acum ? Dumnezeu stia de mai inainte cat are sa se inmulteasca mintea, adica
stiinta.
Ca Daniil Proorocul a spus la
capitolul doi - In vremea de apoi se va inmulti mintea foarte, si se vor
intelepti oamenii si vor zbura prin vazduh si vor inconjura lumea. Toate
cate le vezi acum, Biblia le-a spus cu mii de ani inainte.
Vezi Proorocul Isaia, care
traieste cu 850 de ani inainte de venirea Domnului, la capitolul 60 intreaba de
avioane, ca el le vedea acum 2800 de ani : Doamne, ce sunt acestea care
zboara si se intrec cu norii; si zboara ca porumbeii spre porumbarele lor si de
huietul aripilor lor se tulbura vazduhul ? ( Isaia 60, 8 ).
Ai auzit ? Cu 2800 de ani inainte
a spus de avioane. Ce-a zis ? " Ca zboara ca porumbeii spre porumbarele lor
". Ca ei nu zboara, decat de la un
aerodrom la altul, ca sa se alimenteze.
Dar si Proorocul Ieremia a vazut
masinile astea fara cai, care le vedeti acum ca alearga pe drum. Si intreaba pe
Dumnezeu : Doamne, ce sunt acestea, care huruie pe drum si intrec carele
oamenilor ?
Vezi, ca spune de bomba cu
neutroni la Apocalipsa : Iata au iesit de la fata Mielului niste lacuste si
acestea aveau putere mare de vatamat in cozile lor. Si am auzit un glas de la
tronul Mielului : Nu vatamati iarba pamantului, nici copacii, nici florile,
nici toate cerealele lumii, numai pe oameni sa-i vatamati cinci luni de zile.
Razboiul neutronic. Bomba cu neutroni iti lasa pomii infloriti.
Eu am la marturisire pe cel mai
mare profesor de fizica atomica din Bucuresti.
- Domnule, zic, ce rau poate face
aceasta bomba ?
- Aceasta distruge numai viata,
si-ti lasa orasul complet. Ca ce folos daca l-ar distruge ? Ei ce sa mai
castige cand vin sa ocupe ? Au nevoie sa ucida pe oameni, ca sa ocupe orase si
toate bunurile lumii.
- Dar daca eu sunt inchis intr-o
casa de fier si bomba cu neutroni explodeaza afara, ce poate sa-mi faca, daca
zici ca nu distruge materia ? Eu nu sunt in siguranta ?
- Dumneata daca ai avea o casa de
fier fara usa, cu peretii de zece metri grosime in jur si te-ai bagat acolo,
neutronii rapizi nu sunt impiedicati de fier sa treaca. Trec prin fier si vin
la dumneata si-ti distrug numai viata.
Am grait cu dansul. Sotia lui este
mare bibliotecara la cartile de limbi vechi. Un om credincios !
Asa ne-a spus Dumnezeu, ca acestea
sunt scrise la Apocalipsa. Nu vor vatama copacii, nici florile, nici sadurile,
nici ierburile, ci numai pe oameni cinci luni de zile. Atat o sa dureze
razboiul neutronic. Cinci luni de zile n-ai sa te poti pazi nici in casa, nici
in beci, nici in apa, nicaieri, nicaieri. Unde te-a ajuns... Tot ce-i viu
distruge. Asta-i bomba cu neutroni.
Toate-s scrise, fratii mei. si
Mantuitorul a spus : Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor
trece ( Matei 24, 35 ). Da. Noi suntem cei de pe urma ! ...
SFATURI DUHOVNICESTI
- Cand facem pomelnic
pentru Sfantul Altar, pe cine sa trecem in primul rand ?
- Cel mai mare neam pe care il
avem pe fat a pamantului, nu-i tata si mama, cat veti trai voi. Cel mai mare
neam pe care il avem nu-i sotia, nu-i sotul, ci este preotul care ne-a botezat
si al doilea este nasuI de botez, si al treilea - pentru care sunteti cununati
- este nasuI de cununie. Deci, cand faci un pomelnic, intai si intai la morti
sa faci. Si daca preotul care te-a botezat este mort, pe el sa-l pui intai.
Apoi sa pui nasul, daca-i mort, pe urma pe ceilalti.
Cand faci pomelnic la vii, tot
asa. Daca traieste preotul, pui pe preot intai si apoi pe nasuI de botez, nasuI
de cununie si apoi pui pe sot, sotie, mama, sora si alte rudenii.
- Ce persoane nu se
pot trece pe pomelnic ?
- Pe pomelnic nu se pot trece
niciodata mai intai sectarii, caci ei s-au rupt definitiv de Biserica lui
Hristos. Pe acestia in veac nu-i poti trece in pomelnic. AI doilea sunt sinucigasii, care si-au facut seama singuri; ori s-au
inecat, ori s-au spanzurat, ori au murit din betie, au baut si au murit beti,
ori au murit in duel, tot sinucigasi se socotesc.
Pe urma nu se pun la slujbe cei ce
traiesc necununati. In veacul veacului nu-i poti pune particica in Sfantul
Potir, celui ce traieste in preacurvie ! Niciodata. Pentru preacurvie se da 15
ani oprire de la impartasanie, ca traieste necununat. Cum sa-i pun particica
lui, sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului ?
De asemenea nu se trec pe pomelnic
cei care refuza Sfintele Taine si care nu se mai spovedesc. Gata ! Pe acestia
nu-i mai pui ! S-au despartit de Biserica pentru vesnicie !
- Este de folos
crestiniIor sa ia particele acasa ?
- N-ai voie sa iei particica
acasa. Nici un preot n-are voie sa dea particica acasa. Este o mare
greseala a preotilor care dau particele acasa ! Nu-i voie, Doamne fereste ! Sfantul Simion al Tesalonicului zice :
" Preotul care va da particele din Altar poporului sa nu mai fie
preot ".
Particica ti-o scoate preotul in
altar si ramane in Sfantul Potir. Ti-a scos pentru vii si pentru morti. Ea
ramane sa se sfinteasca cand se coboara Preasfantul Duh la epicleza. Dupa ce
s-a sfintit, este pusa in dumnezeiescul Sange, si atunci ai impartasire direct
cu Trupul si Sangele Domnului ( + ).
( + ) Vezi " Ne vorbeste Parintele
Cleopa " volumul 2, capitolul Cele cinci
feluri de impartasiri.
Nu sa i-o dea omului acasa s-o
puna prin castroane. Vai de mine ce nebunie ! Cine ti-a spus ca ai voie sa dai
particele acasa ? Niciodata nu se dau particele. Sa vina la mine preotul care
da particele !
- Dar daca un crestin
este betiv, este bine sa-l trecem la pomelnic ?
-Este bine sa-l pui la Psaltire,
Sfantul Maslu, acatiste, dar nu la Sfanta Liturghie.
- Dar cel desfranat,
se poate trece la Sfanta Liturghie ?
- Desfranaiii, daca nu parasesc
pacatul si nu se spovedesc, nu se pun niciodata ! Dimineata, la Sfanta
Proscomidie, ai vazut ca preotul are copia aceea de argint in mana, si din
prescura intai scoate dumnezeiescul Agnet, care se preface in Trupul lui
Hristos; din prescura a doua se scoate partea Maicii Domnului; din prescura a
treia scoate pentru ctitorii manastirii, conducatorii tarii, conducatorii
Bisericii; din a patra prescura scoate particele pentru cei vii. Dar pentru cel
care injura, huleste si traieste in desfrau nu poti scoate, ca acea particica
reprezinta fata sufletului lui.
Si acele particele care le scoatem
dimineata, sunt numai blagoslovite. Si in timpul epiclezei, atunci cand se
canta in biserica : Pe Tine te laudam, pe Tine Te binecuvantam...,
preotul in Altar ridica mainile la cer, se roaga in fata Sfintei Mese si se
pogoara Sfantul Duh peste Sfintele Daruri. Atunci pe Sfanta Masa nu mai este
paine, ci Trupul lui Iisus Hristos. In Sfantul Potir nu mai este vin, ci
Sangele lui Iisus Hristos.
Ce-am patit aici cu un preot,
Calistrat Bobu ! Era un preot foarte bun. Foarte bun. A trecut pe la o maica
care traia prin padure, ca in padure erau vreo 50 de pustnici atunci, si ea i-a
spus preotului asta tanar : " La voi nu se pogoara Duhul Sfant, ca
ati trecut pe stilul nou !"
Parintele Calistrat a venit acasa
si-i spune staretului. Staretul meu era din Sfantul Munte; Ieroschimonahui
Ioanichie, care m-a calugarit. El manca numai sambata si Duminica. In celelalte zile,
nimic. Sambata ma intreba : " Ai
oleaca de zeama de varza si oleaca de grau fiert ?" El a slujit 20 de ani
Sfanta Liturghie singur si se intarea numai cu Sfanta Impartasanie. Cand s-a
indreptat calendarul, a postit 23 de zile. N-a gustat nimic, pana i s-au aratat
Sfintii Trei lerarhi si i-au spus sa asculte de Biserica ! Sa tina cum zice
Biserica !
Odata slujea parintele Calistrat
Bobu. Eu eram paraclisier. Anafora de la staret era alba si dulce, iar, de la
parintele Calistrat, verzuie si acra. Am intrebat :
- Parinte staret, de ce cand
slujeste parintele Calistrat, anafora este verzuie si acra ?
- Mai, baiete, slujeste cu
indoiala !S-a dus la nebuna aceea de Isidora, care a facut atatea boroboate in
manastire, si ea i-a spus ca nu vine darul Duhului Sfant din cauza
calendarului. si i-am spus ca are s-o pateasca, fiindca el se indoieste ca nu
vine Duhul Sfant !
Eram paraclisier. Cand a chemat
harul Duhului Sfant, numai ce vede ca Agnetul s-a facut carne, curgea sange pe
Sfantul Disc, pe Sfantul Antimis. Si cand se uita in potir vede sange. Ma
cheama pe mine :
- Costica, ia vino incoace ! Ce vezi ?
- Vai, parinte Calistrat ! S-a
facut carne si sange ! Staretul ti-a spus ca ai s-o patesti, sa nu mai crezi in
caiendar, caci calendarul nu-i sfant sau dogma. El este un ceas al vremii. A
mai fost indreptat canonic inainte de cateva ori pana acum.
Staretul, cand a venit, a pus sa
se citeasca Psaltirea la strana.
- Ei ! Acum crezi ca vine Duhul
Sfant si preface Darurile ?
- Iarta-ma, parinte ! Si a cazut in
genunchi.
- Ia uite ! A venit Duhul Sfant ! S-a facut carne ! S-a
facut sange ! Te mai indoiesti de acum, parinte ?
- Cred, parinte, iarta-ma !
- Ia si strange Sfintele Taine !
Si a facut cu dalta o gaura in
piciorul Sfintei Mese, ca Sfanta Masa este mormantul Domnului, si a ingropat
acolo Sfintele Taine. Iar potirul l-a sfintit din nou si l-a spalat la sfanta
spalatoare si Sfantul Antimis, toate. Si am stat pana s-a citit Psaltirea
toata, patru ore, si apoi a inceput Liturghia de la Sfanta Proscomidie :
" Si unul din ostasi cu sulita in coasta..." a luat-o de acolo.
Si a facut Sfanta Liturghie si nu s-a mai repetat.
- Vezi ? Acum crezi ?
- Cred, parinte !
Staretul i-a dat canon 40 de zile.
" De ce nu crezi, cand eu iti spun, si te duci la babe sa te invete
despre caiendar ?" Asta a fost in anul 1932. In vara anului 1932 eram aici. Eu am venit in anul 1929 aici.
- Parinte, ce-i cu cei
de la Slatioara ? Ei spun ca noi ne-am vandut credinta.
- Stilistii sunt caterisiti de
Sfantul Sinod, ca tin mai mult la calendar decat la dogmele Bisericii si au
cazut din ascultare.
- Stilistii se lauda
ca ei au dreapta credinta si noi nu.
- Ei au intr-insa mandrie si
nesupunere.
In vara anului 1992 au venit din
Sfantul Munte staretul Manastirii Xeropotamu cu cativa calugari si au facut un
pelerinaj prin tara cu Sfanta Cruce, facuta tocmai din secolul V, de imparatul
Marcian si imparateasa Pulcheria, ce pastreaza o mare parte din crucea
Mantuitorului. Si am sarutat Sfanta Cruce, udata cu sangele lui Hristos. De
doua ori am sarutat-o.
Cei din Muntele Athos tin pe vechi. De ce nu au mers la stilisti la Slatioara, ci au mers numai la manastirile
ortodoxe pe stil nou ?
Au fost in multe locuri in tara si
calugarii in Sfantul Munte sunt pe vechi toti; dar cand m-am dus acolo, ii
blestemau pe cei din Romania pe stil vechi. Ca atonitii nu s-au rupt de
ascultarea Bisericii. Ei sunt pe vechi, dar asculta de Sfantul Sinod din
Grecia, doar grecii sunt pe nou, dati din anul 1924. Ei nu fac diaconi, preoti,
biserici, nu fac nimic fara aprobarea Sfantului Sinod. Si mi-au zis : " Spune
stilistiIor de la voi ca sunt eretici. S-au apucat sa faca manastiri si
biserici fara voia Sfantului Sinod ".
N-am fost eu acolo ? N-am slujit cu ei ?
Cei de pe vechi nu slujesc cu noi, dar cei din Athos au
slujit. Ne-am impartasit cu ei. Ii au ca pe niste pagani pe cei cu stilul vechi
de la noi. Raman exact ca lipovenii din Rusia !
Calendarul nu-i sfant ! M-am dus
la instalarea mitropolitului la Iasi si le-am vorbit. Am vorbit in mitropolie
de atatea ori, erau mii de oameni. Erau episcopi si mitropoliti, dar m-au pus
pe mine sa vorbesc. La sala de mese, unde erau atatea oficialitati, am vorbit
aproape o ora.
A doua zi am vorbit la Facultatea
de Teologie din Iasi si le-am aratat cum calendarul vechi a mai fost indreptat
pana acum. Le-am aratat si anul si luna si timpul; si cand va mai ramanea in
urma - cum spune in Pidalion -, iar se va indrepta. Calendarul este un ceas al
vremii.
Pentru calendar sa ne sfadim ?
- Cine poate boteza un
copil ?
- Pentru botez sa va alegeti
oameni crestini ortodocsi. La fel si pentru cununie. Numai atata sa va feriti :
La nunta si la botez sa nu puneti nasi multi, ca te-ai facut rudenie cu toti
aceia, rudenie spirituala, si copiii vostri in veac nu se mai pot lua neamuri.
- Se pot boteza copiii avortati ?
- Cine a indraznit sa boteze un
copil mort ori avortat, nebotezat, nu mai poate fi preot in veacul veacului. Ce
botezi ? Tarana ! Doar sufletul a plecat din clipa cand a murit. Cum ? Te-ai facut preot si te-apuci sa botezi la cimitir si sa inseli lumea
? Mare nebunie !
Am auzit pe undeva ca preotul
boteaza la Botezul Domnului pe cei avortati. Asta-i nebunie ! Asta-i iesire din
minti ! Nu se boteaza in veacul veacului ! A plecat sufletul lui. Stiti voi
unde stau copiii nebotezati ? Sa tineti minte, care sunteti aici ! Copiii
nebotezati ai crestinilor stau in partea de miazanoapte din ceruri, unde este
un fel de ceata, cum este la noi in zori de ziua, cand nu s-a luminat.
Ei au primit de la Mantuitorul un
inel; se cheama " inelul nemuririi vesnice ". Ei stau acolo si
striga totdeauna impotriva parintilor : " Doamne, n-am vazut lumina
soarelui, n-am vazut lumina lunii, n-am vazut stelele, n-am vazut lumina zilei,
n-am vazut florile campului, n-am auzit cantand pasarile, n-am vazut frumusetea
lumii, de ce ne tii pe noi in intuneric, ca noi nu suntem vinovati !" Iar
Hristos le va zice : " Stati acolo, sa vad pocainta parintilor vostri
!" Ca, daca cei ce au copii morti neboiezati se marturisesc curat la
duhovnic si fac canonul si nu mai fac aceasta urgie, se mantuiesc.
Cand se mantuiesc parintii, atunci
si copiii se mantuiesc. Cand se mantuiesc parintii, copiii avortati in clipa
aceea primesc botezul nadejdii; cum au avut cei din Vechiul Testament, cei ce
mai inainte au nadajduit spre Hristos, zicand : " O sa vina Mesia sa
ne scoata din iad !" Primesc botezul nadejdii si odata cu parintii lor
zboara la cer. Asta-i soarta copiilor care au murit nebotezati.
- Prea Cuvioase, cum
ni se cuvine noua, crestinilor, care purtam numele unor sfinti din calendar, sa
praznuim ziua numelui ?
- Cand este sfantul care-i porti
numele, sa te duci la biserica, sa asculti Sfanta Liturghie, sa te impartsesti,
daca esti spovedit. Daca poti, fa oleaca de pomana la tine acasa, la cateva
suflete amarate.
Vine o batrana la mine, nu de mult
: " Parinte, scrie acolo !" " Ce sa pun, matusa
?" " Pune pe Ghita, pe Costicula, pe Tincuta, pe Nelutu...
!"
" Matusa hai ! Unde ai
gasit tu nume de sfinti de astia ? Eu am imbatranit in manastire, si de
sfantul Ghita n-am auzit. Unde ai gasit pe sfantul Costicuta ? In calendar
nu-i, in Prolog nu-i, in Minei nu-i, in Penticostar nu-i, in Triod nu-i. De unde l-ai scos ?" " Nu, nu. Asa-i cheama !"
" Fugi, matusa de aici ! Iti bati joc de slujbele Bisericii ?"
- Nu Ghita, ci Gheorghe l-a
chemat; nu Costicuta, ci Constantin, ca " sfantul Costicuta " nu
exista sau Costachel sau Costache cum ii zici tu acasa; si " sfanta
Tincuta ". N-am auzit de cand sunt de " sfanta Tincuta "
sau Catrina sau Catinca. Sfanta Ecaterina, marea mucenita, fiica de imparat.
I-am vazut sfintele moaste la Muntele Sinai in sicriu de aur.
Asa, cand veniti cu pomelnic, sa
nu puneti nume de acestea, sa va bateti joc de sfintii lui Dumnezeu. Cum sa
scriu eu asa, ca trebuie sa scot particele ? Particica n-o pot scoate decat
pentru un nume ortodox.
Sa stiti ! Eu va spun. Nu ma
intereseaza ca aveti ciuda pe mine. Eu sunt un putregai; maine sunt in groapa,
dar sa nu ziceti ca n-ati auzit si nu v-am spus !
- Se pot pune doua
nume la botez ?
- Nu se pun doua nume la botez in
veac. Numai unul si ortodox ! Niciodata sa nu puneti doua nume la copii. Unul
si ortodox ! Ca particica este pentru un suflet, nu pentru doua. Asa este !
Manca-v-ar Raiul, sa va manance ! Asa sa va vad in rai, mama, pe toti ! Pe toti
! Doamne fereste, unul sa nu ramana la munci ! Toti sa va bucurati in
gradinile Raiului ! Toti, mama !
Daca as avea eu un sac mare, sa va
pun intr-un sac, sa pot sa va dau drumul in gradinile Raiului... Acolo ! Stiti
voi cat de frumos este acolo ? Vai de mine ! Ausi ce spune Apostolul Pavel : Cele
ce ochiul n-a vazut, si urechea n-a auzit si la inima omului nu s-au suit (
1 Corinteni 2, 9 ). Aceasta a pregatit Dumnezeu celor ce se tem de El si-L
iubesc pe El.
- In ce perioada nu se
fac metanii ?
- Cand ai intrat in biserica,
intai faci trei inchinaciuni in mijlocul bisericii; la iconostas faci doua
metanii, saruti icoana de pe iconostas si mai faci o metanie. Tot asa faci si
la Maica Domnului din mijlocul bisericii. Acestea nu-s oprite niciodata. Nici in ziua de Pasti.
Dupa tipic, nu se fac metanii de
vineri seara de la Vecernie, pana Duminica seara la Vecernie, in cinstea
Invierii Domnului. Nu se fac metanii in cele 12 praznice imparatesti si de la
Pasti, pana la Duminica Mare. Insa in locul lor se fac inchinaciuni.
Inchinaciunile nu-s oprite tot anul. Se fac doua inchinaciuni pentru o metanie.
Cine are canon de la duhovnic,
sa-si faca metaniile acasa, oricand, ca-i sub canon.
- Ce ne puteti spune
despre Rai ?
- Asa cum s-a silit omul sa-si
faca cortul in lumea aceasta, asa il va avea in vecii vecilor. Eu ma duc sa
va gatesc voua loc ( Ioan 14, 2 ), zice Mantuitorul.
Cum si-a pregatit fiecare sufletul
aici pe pamant, asa il va dobandi in Rai ! Vorba batranilor : " Cum
iti vei asterne, asa vei dormi !"
Unii au fost milostivi, altii au
avut darul rugaciunii, unii au fost postitori, altii au mers cu evlavie la
biserica, altii au avut dragoste sa citeasca sfintele carti, altii au avut
rabdare in necazuri. Fiecare si-a pregatit locul aici si cum si-a pregatit, asa
se va veseli in vecii vecilor !
De aceea, cei ce va aduc pe voi pe
aici pe la manastiri, sunt ingerii care ve pazesc de la Botez, ca sa mai faceti
ceva pentru suflet, cat mai este vreme, ca numai Mantuitorul stie cata vreme
mai avem !
- Este buna cartea cu
douasprezece vineri ?
- Cartea cu douasprezece vineri a
ramas de la bogomili, un fel de sectari ai bulgarilor din secolul XII. Este carte
apocrifa, adica neaprobata de Sfantul Sinod. Tot asa nu-i bun " Visul
Maicii Domnului ", nici " Epistolia ". Dar Biserica le-a
tolerat, le-a ingaduit, pentru ca multa lume s-a intors la pocainta dupa ele,
dar nu sunt aprobate de Sfantul Sinod.
Cele mai bune sunt Acatistul Maicii Domnului si Paraclisul Maicii Domnului. Acestea au mare putere si sunt aprobate de toate Sinoadele Ecumenice. Sa
le cititi in fiecare zi.
Cititi Acatistul Bunei Vestiri,
cel mai renumit; Acatistul Acoperamantului
Maicii Domnului, cand ai o suparare
mare, sa te acopere Maica Domnului; si Acatistul Maicii Domnului numit
" Bucuria tuturor scarbitilor ".
Ai vazut in Ceaslov, cand ai
scarbe mari si-l citesti, Maica Domnului iti da bucurie; si Paraclisul este
pentru calmare. Cand esti nervos, cand ai suparare in casa si-i tulburat sotul
sau sotia, cititi Paraclisul Maicii
Domnului cu candela apansa la sfintele
icoane si va linistiti.
Aceasta putere are Paraclisul Maicii Domnului, ca sa dea liniste in familie si in casa.
- Parinte, a mai
aparut ceva : " Scrisoarea Domnului nostru Iisus Hristos despre
patimile care le-a suferit ".
- Sunt bune toate, dar este mai
bine sa cititi Acatistul Mantuitorului
nostru Iisus Hristos, caci este aprobat de
toate Bisericile. Acatistul cu tot cu canoane, si impreuna cu Canonul de
pocainta catre Mantuitorul, ne ajuta cel mai mult.
Dar invatati-va cea mai puternica
rugaciune, dupa rugaciunea domneasca " Tatal nostru ", care este
rugaciunea inimii, adica sa zici mereu in minte si in inima :
" Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine,
pacatosul !"
Sau poti sa zici si asa :
" Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile
Preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor, miluieste-ma pe mine,
pacatosul !"
Aceasta este o rugaciune scurta, dar are mare putere. Este bine s-o repeti si in tren si pe drum si acasa, pana ce adormi seara
s-o ai in gura. Daca ai numele lui Iisus Hristos, nu mai ai naluciri prin somn
si suparari si visuri urate, pentru ca nu se poate apropia satana de locul
acela unde se pomeneste numele Mantuitorului cu toata inima, cu toata
dragostea.
Afara de asta sa stii ca daca
adormi seara neinchinat este mare pacat. Cat de obosit ai fi, zi macar
rugaciunile de seara pe scurt din Ceaslov, fa cateva inchinaciuni si apoi
culca-te !
Dimineata, daca pleci la lucru
fara rugaciune, este la fel mare pacat. Sfantul Ioan Gura de Aur zice asa :
" Se cade, mai inainte de toate in viata omului, sa povatuiasca
nevinovata rugaciune ".
Cand te-ai sculat dimineata, nu te
apuca de treaba. Este un drac care se cheama " inainte mergator
" si are o ceata mare de draci pe fata pamantului, care o trimite in
casele crestinilor sa sa-i invete, cand se vor scula dimineata, sa se apuce
intai de treaba. Cu noaptea in cap sa se apuce de treaba.
Nu ! Intai slaveste-L pe Dumnezeu,
ca apoi Dumnezeu te intareste si poti sa lucrezi cat zece oameni intr-o zi.
- Daca suntem obligati
sa lucrim Duminica, ce trebuie sa facem ?
- In timpul de astazi, vin multi
la mine, ca ei sunt siliti sa lucreze Duminica si in sarbatori mari.
" Parinte sunt obligat sa lucrez Duminica, ca daca nu, imi desface
contractul de munca !"
Hai sa va spun un lucru ! Nu va
suparati; banii care ii castigati Duminica, sa-i dati la saraci ! Ca este mai
mare milostenia decat tinerea unei zile.
Ati vazut voi cand Mantuitorul a
vindecat pe femeia cea garbova de optsprezece ani in sinagoga ? Ati vazut ca
vine mai-marele sinagogii si cu ravna legii se fatarniceste ? Nu putea lovi pe
Hristos cu cuvantul, ca-l omora lumea, ca lumea tinea la Hristos.
Auzi ce spune fatarnicul : Sase
zile sunt in care trebuie sa se lucreze; in acestea veniti sa va vindecati, dar
nu in ziua sambetei ! ( Luca 13, 14 ).
Mantuitorul nu l-a mai rabdat : Fatarnice
! Caci
una avea in inima si alta in gura. Acela-i fatarnic, care are una pe limba si
alta in inima. Fatarnicia este mai rea decat toti
dracii ! Fatarnice, care din voi nu dezleaga boul sau sau asinul sa-l duca
la apa, sau sa-i dea mancare ? Si daca tu dezlegi asinul si boul, in ziua
sambetei, pe aceasta fiica a lui Adam, pe care, iata, a legat-o satana de
optsprezece ani, nu se cadea s-o dezleg in ziua sambetei ? ( Luca 13, 15-16 ).
A numit-o fiica, ca era credincioasa. Era cu capul in jos, ca la rugaciune. Numai a spus si a indreptat-o. Si
atunci, vedeti voi, a tine sambata era un lucru mare; iar a vindeca si a ajuta
pe cineva din mila, era mai mare bine, ca a vindecat-o in ziua sambetei.
Ai vazut ca apostolii in ziua
sambetei smulgeau spice si mancau si cate minuni nu au facut in ziua sambetei,
ca sa rastoarne parerea acelor sambatari, care voiau sa-si faca dreptate.
Ce ? Sambata s-a facut pentru
om, nu omul pentru sambata ( Marcu 2, 27 ). Deci voi, daca sunteti fortati
de imprejurari sa lucrati, lucrati cinstii, corect si sa nu furati. Nu-i voie
sa furi nici de la stat, nici de la nimeni, si banii care-i castigi Duminica
sau in sarbatori, sa-i dai la saraci, ca-i mai mare milostenia decat tinerea
unei zile !
- Parinte Cleopa, apar
filme acum care aduc hule la adresa Mantuitorului, care tulbura tineretul. Ce
atitudine trebuie sa ia Biserica fata de asemenea lucruri ?
- Frate, nu-ti fie frica de asta !
Ai vazut ce i-a spus Mantuitorul lui Petru ? Iata : Cine zic oamenii ca sunt
Eu ? ... Unul ca esti Ilie, altul ca esti Ieremia sau unul din prooroci. ...Dar
voi cine ziceti ca sunt ? ( Matei 16, 13-15 ).
S-a sculat Petru si a zis : Doamne,
Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Si i-a raspuns Mantuitorul : Tu
esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o
vor birui ( Matei 16, 16-18 ). Cine sunt portile iadului ? Sfantul Atanasie
cel Mare zice : " Portile iadului sunt gurile ateilor, gurile
necredinciosilor, gurile ereticilor, gurile sectarilor; acestia nu vor birui
Biserica lui Hristos, ca este intemeiata pe Piatra cea din capul unghiului
".
Necredinciosi sunt de cand e
lumea. Si apoi Piatra cea din capul unghiului este Hristos. Niciodata Biserica
nu va cadea. Cand se ridica unul si huleste Biserica si pe Hristos, lasa-l,
da-i pace, ca Dumnezeu nu se judeca cu el aici ! Ci cand va veni la judecata.
- In asemenea
conditii, daca vine unul si-l auzi hulind sau ocarand sau a pus un motiv
anticrestin, poti lua pozitie crestina in fata lui sa-l combati sau il lasi in
voia lui ?
- Iata, tocmai acum cautam ceva
aici in cartea Sfantului Ioan Gura de Aur, numita Putul : " De vei
auzi pe cineva injurand in public pe Hristos, sau Biserica Lui, du-te si-i da
palme, ca ti-ai sfintit mainile tale ! Si chiar de vei suferi inchisoare sau
bataie sau pedeapsa pentru asta, bucura-te, ca mucenicie se socoteste tie asta,
daca suferi ca ai batut pe cel ce huleste pe Hristos !"
Asta-i marturisire de credinta,
dar mai trebuie si dreapta socoteala !Mantuitorul a spus : Paziti-va de
oameni, ca vor pune peste voi mainile si va vor duce la adunari si la soboare !
( Matei 10, 17 ). Si zice Sfantul Ioan Gura de Aur : " Cand poti,
fereste-te de primejdie ! Iar pe urma daca ai cazut in primejdie, sa nu-ti
pierzi curajul !" Sa marturisesti pe Hristos pana la urma !
- De ce trebuie sa ne
temem cel mai mult in viata ?
- Cel mai tare sa ne temem de
Dumnezeu. Stii de ce ? Pentru ca zice Scriptura : Cu frica Dumnezeu, se
abate tot omul de la rau. Si auzi mai departe : Inceputul intelepciunii
este frica Domnului. Asta o zice David si fiul sau, Solomon.
- De cine trebuie sa
ne lipim cel mai mult pe pamant cat traim ?
- Porunca intai o stii? Cum sa n-o stii tu, manca-te-ar Raiul ! Cata dreptate are Dumnezeu, sa ne
dea porunca intai ! Sa iubesti pe Domnul Dumnezeu din toata inima ta, din
tot cugetul tau si din toata vartutea ta. Adica din toata fiinta noastra. Din
inima ia sufletul, din cuget ia mintea si din vartute ia trupul. Cu toata
fiinta sa-L iubim ! Sa ne contopim in El cu toata fiinta noastra !
Dar de ce ? Cine ne-a dat noua
minte ? Cine ne-a dat trup ? Cine ne-a dat suflet ? Cine ne-a dat vedere ? Cine
ne-a dat auz ? Cine ne-a dat miros ? Cine ne-a dat gust ? Cine ne-a dat pipaire
? Cine ne-a dat viata ? Cine ne-a dat de sine stapanirea ? Cine ne hraneste ?
Cu toata fiinta noastra sa ne
contopim cu Dumnezeu ! Apostolul Pavel spune asa : Ce ai, omule, care n-ai
luat ? ( 1 Corinteni 4, 7 ) Ai viata ! Cine ti-a dat-o ? Ai minte ! Cine
ti-a dat-o ? Ai vorbire ! Cine ti-a dat-o ? Ai vedere ! Cine ti-a dat-o ? Ai miros
! Cine ti l-a dat ? Ai gust ! Cine ti l-a dat ? Ai trup ! Cine ti l-a dat ? Ai
sanatate ! Cine ti-a dat-o ? Ai de sine stapanirea, cand sa faci bine sau nu !
Cine ti-a dat-o ? Si daca ai luat, de ce te mandresti ca si cum nu ai luat ?
De aceea in porunca intai Dumnezeu
cere prea cu dreptate, sa-L slujim cu toata fiinta in veacul veacului. De El sa
ne lipim cu toata fiinta ! Ca legea noastra crestina este cea mai desavarsita
de sub cer. Sa iubim pe Facatorul, Care ne-a adus din nefiinta la fiinta pe toti,
si ne-a dat tot ce avem noi in fiinta noastra.
- Iubirea crestina
fata de om, este de aceeasi masura ?
- Nu ! Auzi ce spune : Iar a
doua porunca, asemenea acesteia, sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti
( Matei 22, 39 ). Iubirea de aproapele are masura. Pe aproapele sa-l iubim, nu
ca pe Dumnezeu, numai ca pe tine insuti. " Eu vreau sa ma mantuiesc,
te iubesc pe tine, dar hai cu mine la mantuire ! Eu vreau sa mananc, hai si tu
!..."
Il iubesti numai in masura ta. Iar
cu Dumnezeu te cufunzi cu nemarginire in iubirea Lui, cu toata fiinta. Deci a doua porunca
are masura, cu treapta; in masura in care ma iubesc pe mine. Iar cea dintai nu mai are masura, fiindca se contopeste cu fiinta cea
nemarginita a lui Dumnezeu.
- Ce inseamna cuvantul
: N-a facut Hristos in patria Sa multe minuni, pentru necredinta lor. Nu
putea sa faca minuni sa-i intoarca si pe ei ?
- Stii de ce n-a facut minuni ? Nu
credeau ! Ca un stiutor al inimilor, n-a facut minuni, ca nu cumva, facand
minuni si ei necrezand, sa se osandeasca. Tot din dragoste, din mila lor.
" Ma duc la aceia care cred, ca dreptatea Mea ma sileste sa-i
pedepsesc, si mai bine nu fac aici minuni ".
Dar nu canta proorocul prin Duhul
Sfant : Mila si judecata voi canta Tie, Doamne ! Dumnezeu este nemarginit
in milostenie, este nemarginit si in dreptate. Daca le-ar fi facut minuni,
dreptatea Lui avea sa-i pedepseasca, dar asa nu. El i-a crutat, ca nu erau
pregatiti sa primeasca.
Ne vorbeste Parintele Cleopa
Vol.7
Cu binecuvantarea P.S.
EFTIMIE
Episcopul Romanului
1998
Aceasta carte apare sub ingrijirea Arhim. Ioanichie Balan
EDITURA EPISCOPIEI ROMANULUI