Drumul spre Dumnezeu

 

- Prea Cuvioase, va multumim ca ati acceptat acesasta convorbire, mai ales ca am fost īnstiintati ca de obicei evitati orice fel de interviu. Pentru īnceput as vrea sa ne spuneti ce anume v-a determinat ca la o vīrsta atīt de frageda, la 14 ani, īn copilaria Prea Cuviosiei voastre, sa alegeti drumul manastirii. Sīnteti de 74 de ani īn manastire…
- Ce va pot eu spune… Eu am venit la manastire mīnat de aceleasi sentimente pe care le aveau toti tinerii care faceau pe atunci acest lucru.
- Si anume? Ce īi facea pe tinerii, destul de numerosi īnteleg eu, sa aleaga acest drum. De ce nu alegeau ca acum, drumul Bucurestiului, al strainatatii, al capatuielii?
- Erau, īntr-adevar pe atunci multi tineri care veneau la manastire. Īn ceea ce priveste capatuiala, exista mai multe moduri de a te capatui…
- Dumneavoastra l-ati ales pe cel spiritual…
- Eu nu m-am dus sa ma capatuiesc!
- Ci sa va īmbogatiti spiritual.
- Exact! La manastire era multa viata religioasa.
- Pentru asta veneau deci tinerii. Prea Cuvioase, a meritat sa va dedicati aproape 75 de ani din viata acestui drum?
- Eu zic ca a meritat!
- Cu toate necazurile prin care ati trecut?!
- Bineīnteles! Acum cei care vin la manastire, precum ati spus, vin cu un scop precis, sa īnvete, sa stie meserie… Pe atunci īnsa tinerii veneau pentru manastirea īnsasi, pentru tot ceea ce gaseau la manastire.
- Astazi mai vin tineri de 14 ani sa ramīna la manastire?
- Vin īnsa īntrebarea este daca si ramīn!
- Deci vin si nu ramīn prea mult…
- Sīnt si cīte unii care mai ramīn dar aceia sīnt putini.
- Īmi amintesc de o vorba a parintelui Cleopa care spunea ca īti trebuie rabdare ca sa ramīi ancorat īn viata aceasta monahala.
- Si nu avea dreptate?
- Bun. Atunci vreau sa-mi spuneti īn ce masura mai au tinerii din ziua de azi rabdare pentru asa ceva?
- Tinerii nu prea mai au rabdare. Rabdarea trebuie sa o ai īn tine, nu este ceva care se adauga cu timpul!
- Si este bine ca tinerii sīnt nerabdatori?
- Depinde de ceea ce vor sa faca īn viata!
- Dar sīnt tinerii pregatiti īndeajuns pentru a īmbratisa viata monahala?
- Nu pot generaliza dar cred totusi ca nu avem multi tineri pregatiti pentru monahism!
- Rezista tinerii pīna la capatul drumului fara compromisuri, fara a li se īncovoia coloana vertebrala?
- Greu de spus, numai Dumnezeu stie asta…
- Prea Cuvioase, ati sfatui un tīnar sa intre si sa ramīna īntr-o manastire?
- Depinde! Probabil ca as face-o daca m-as convinge ca “are stofa” pentru asa ceva.
- Si cum va dati seama daca “are stofa” un tīnar?
- Un om cu “stofa” este īntotdeauna un om evlavios, un om care stie sa se roage.
- Si avem astfel de tineri?
- Avem, totul este sa-i gasim!
- Prea Cuvioase, credeti ca ar mai putea fi reīnfiintata o miscare precum “Rugul aprins”?
- Ar putea daca am avea si oamenii necesari. Raspund deci ca si la īntrebarea precedenta, totul e sa-i gasesti!
- Si cum īi gasim?
- Aici este o taina! Depinde de cum cautam, depinde de iscusinta fiecaruia!
- Prea Cuvioase, ne ajuta lucrurile acestea pe care le cautam, ne ajuta cuvintele de folos dupa care umblam?
- Ne ajuta, ne ajuta! Trebuie sa stiti ce vreti sa īnvatati si sa īnmiiti cautarea!
- Credeti ca ar trebui sa īnchid reportofonul pentru a putea īnvata ceva de la Prea Cuviosia voastra?
- Tot ce pot sa-ti spun este ca “Rugul aprins” nu a fost facut cu reportofoane! Pe atunci nici nu exista asa ceva!
- Parintele Cleopa era de parere ca acestea sīnt uneltele satanei…
- Nu īntotdeauna!
- Dar cu ele putem raspīndi cuvintele Prea Cuviosiei voastre tuturor celor care vor sa va auda.
- Stiu, este si asta un mijloc de comunicare.
- Si totusi respingeti aceste aparate…
- Nu le resping īnsa sīnt de parere ca nu asa se procedeaza pentru a īnvata ceva.
- Prea Cuvioase, de ce pleaca romānii din tara lor?
- Pe vremea mea nu plecau atītia…
- Acum īnsa pleaca…
- Se duc sa strīnga bani, sa aiba dolari, sa traiasca mai bine…
- Dar pe atunci nu erau probleme? Nu doreau si atunci oamenii sa traiasca mai bine?
- Ba da dar pe atunci partea materiala era la egalitate cu cea spirituala.
- Acum partea spirituala a decazut?
- Pentru multi tineri a decazut!
- Ca romāni credeti ca ar trebui sa alegem estul sau vestul?
- Ar trebui sa stam la casa noastra! Ar trebui sa ne facem datoria de cetateni romāni!
- Si ca cetateni romāni sa alegem NATO?
- Ca cetateni romāni sa alegem Tara Romāneasca! Ce sa facem noi cu NATO?! NATO este doar o cursa. Noi sīntem ortodocsi iar NATO ne obliga, mai delicat, mai fortat, sa votam niste pacate!
- Prea Cuvioase, credeti ca Romānia ar avea nevoie de un rege? Avem nevoie de monarhie sau este bine sa ramīnem republica?
- Este greu sa va raspund la asa ceva, trebuie bine chibzuit! Stiu ca majoritatea este īmpotriva regelui īnsa eu daca ar fi sa aleg as alege monarhia. Cred ca ar aduce mult mai multe schimbari īn bine pentru tara. Sau mai bine sa se puna la vot!
- Apropos, ca tocmai vin alegerile, pe cine credeti ca ar trebui sa votam?
- Pe Iliescu! A fost Constantinescu, a fost si Iliescu mai devreme, acum sa vina iar el! Daca vorbim serios īnsa nu as recomanda pe nimeni!
- Ne cam dezorientati…
- Atunci gasiti dumneavoastra altul…
- Avem altul?
- Pai din atītea milioane de romāni s-o gasi careva mai muncitor.
- Dati-ne macar un nume…
- Nu stiu! Eu sīnt bolnav de peste un an de zile, nici macar la slujba nu ma mai duc. N-am radio, n-am televizor, eu de unde sa-i stiu?!
- Prea Cuvioase, dati-ne īn īncheiere un cuvīnt de folos pentru toti cei care vor citi acest dialog…
- Eu sīnt un tip mai taciturn, scoti cuvintele cu clestele din gura mea…
- Poate ca este mai bine asa.
- Este mai bine īn vremurile astea cīnd se vorbeste mult si se face putin. Sa facem ceva!!!
- Ce sa facem Prea Cuvioase ca sa schimbam ce-i īn tara? V-am cerut un cuvīnt de folos pentru a stii tineretul īncotro sa o apuce…
- Sa o apuce spre Dumnezeu!!!
- Stie drumul?
- Sīntem crestini de 2000 de ani, gasim noi drumul! Plus ca īn zilele noastre sīnt si oameni īnvatati, sīnt atītea scoli, sīnt predicatori, biserici… Gasim noi drumul, nu m-am nascut eu sa orientez crestinii!

 

Convorbire realizata de Fabian Anton
Manastirea Antim
Bucuresti 12 mai 2000