Amintiri despre Sandu Tudor (Teodorescu)
Alexandru Teodorescu, cel ce avea
sa devina monahul Sandu Tudor s-a nascut in Bucuresti, la 24 decembrie 1896, ca fiu de intelectual, tatal sau fiind un
magistrat sarac, neavind alta sursa
de venituri decit leafa. Familia Teodorescu a fost o
familie numeroasa.
Alexandru
Teodorescu a facut liceul la Ploiesti, fiind printre fruntasii generatiei sale.
Un indrumator al sau din tinerete a fost profesorul sau de istorie si
filosofie, Ion Niculescu Dacian, care, din timpul scolaritatii, i-a pus
Evanghelia in mina, carte ce avea sa-i ramina suport nezdruncinat tot restul
vietii sale.
Primul
razboi mondial (1916) l-a luat din clasa ultima a liceului. Avea doar 18 ani.
In timpul razboiului Alexandru Teodorescu a devenit sublocotenent, pe front. In
anul 1921 a fost demobilizat.
Alexandru
Teodorescu a sosit in Bucuresti incercind sa faca pictura si urmind cursurile
Academiei de Arte Frumoase. Lipsa mijloacelor materiale il face insa sa se
intoarca in casa parinteasca din Constanta. Aici intra in slujba serviciului
maritim roman, ca ofiter asistent (1922 - 1924) si, dupa un timp, devine
profesor suplinitor la liceul din Pogoanele - Buzau.
Se intoarce
apoi in Bucuresti si devine director pentru ajutorarea studenteasca in cadrul
Asociatiei Studentilor Crestini.
In 1927
scrie in versuri un poem religios, „Acatistul Sfintului Dimitrie
Basarabov", lucrare bine primita si aprobata de Sfintul Sinod. Tot in 1927
Parintele Gala Galaction, decanul Facultatii de Teologie din Chisinau, care-i
cunostea preocuparile, il cheama si-l numeste subdirectorul Internatului
Teologic din Chisinau. Acolo a avut o activitate spirituala bine cunoscuta in
acei ani.
In 1928
Universitatea din Bucuresti il numeste secretar al Oficiului Universitar pentru
ajutorarea studenteasca.
In 1929 i se
acorda o bursa pentru o calatorie la Sfintul Munte Athos de unde se intoarce cu
o bogata experienta ce-l va marca pentru toata viata.
In 1930
editeaza revista „Floarea de foc", in jurul careia se grupeaza un numar de
scriitori crestini si comunisti: Alex. Sahia, Ghita Ionescu, Lespezeanu, Alfons
Adania, etc. Grupul avea o activitate de stinga.
In 1933 -
1938 apare ziarul „Credinta", in acelasi spirit ca si „Floarea de
foc".
In 1939
Alexandru Teodorescu este din nou concentrat.
In 1941 se
intoarce de pe front.
In 1942 este
arestat de Siguranta Generala dar, la scurt timp dupa aceea, este eliberat.
Doreste sa
reediteze „Floarea de Foc" dar oficialitatile nu ii aproba acest lucru.
Viata sa de
familie este falitara pentru a treia oara.
Satul de
vremelnicie in 1945 intra ca frate la manastirea Antim. Contribuie la restaurarea
partiala a manastirii si a bisericii Antim.
In noua sa
viata isi gaseste multumirea sufleteasca ca monah.
Toate cele
de mai sus le stiu sigur, fiind marturii personale.
Despre Sandu
Tudor as mai putea spune ca, plecind ca monah la Manastirea Sihastria si apoi
la Rarau, reusise sa se faca cunoscut foarte multa lume, mai ales cei tineri,
cautindu-l. Era un foarte bun sfatuitor spiritual. Toata viata sa a citit mult
si a scris multa proza si poezie. Ins aputin din ceea ce a scris el s-a
publicat. La Rarau a scris multe meditatii religioase, traind o viata de
rugaciune ca monah.
Inca fiind
la Antim, la initiativa sa a luat fiinta Rugul Aprins, care are ca model
de inspiratie Rugul Aprins din Biblie (Cartea Exod 3, 1-2). Era o miscare
religioasa de inviorare spirituala, fara nimic politic in statutul sau.
In iunie
1958 Sandu Tudor a fost arestat impreuna cu un grup din cei ce participau la
intrunirile religioase ale Rugului Aprins de la manastirea Antim. Majoritatea
celor arestati impreuna cu Sandu Tudor au fost eliberati in 1964.
Sandu Tudor a
murit in inchisoare, la Aiud. Fiind calugar a purtat numele de Agaton
apoi pe cel de Daniil.
Dumnezeu
sa-l odihneasca in lumina.
Arhim. Sofian Boghiu