,, Morţii” se arată în Moscova contemporană

de Preot Dimitri Dudko

Se spune că mulţi se plâng acum, mai ales femei, că noaptea vin morţii.

O femeie şi-a îngropat bărbatul. Da, a suferit mult, a plâns. Nu putea dormi.

La miezul nopţii, a auzit pe cineva punând o cheie în uşă şi târâit de picioare; cineva a venit la patul ei. „Valia, eu sunt.”

Ea a sărit cu frică. Da - în faţa ei se afla bărbatul ei care murise. Au început să vorbească. În noaptea următoare ea a aşteptat cu mare frică. El a venit şi în noaptea următoare. j

Oamenii i-au spus: Visezi. Oamenii cu carte i-au spus: Ţi se pare asta din pricina suferinţelor. Psihiatrii au luat-o sub observaţie ....

Dar ce înseamnă asta, la urma urmei? Omul este normal în esenţă, dar aici se petrece ceva ce nu este normal. Halucinaţii... Dar ce este o halucinaţie? Sau este cumva vreun fel de arătare?

Iată o fiică. Mama ei a murit de mult. Ea nu se mai gândeşte la mama ei. dar pe neaşteptate vine mama ei, mai întâi singură, apoi cu un fel de copii.

O fiică care era fericită mai înainte, s-a întristat acum.

Fiica a fost dusă la spital şi tratată. Dar pentru ce a fost tratată? Înţelegem noi ce se petrece aici?

Iată o femeie care este foarte tulburată şi se gândeşte să-şi pună capăt zilelor. Este tristă. Pe neaşteptate vine cineva şi intră la ea.

„Vera, la ce te gândeşti?” Încep să vorbească, deschis, sincer.

Femeia se linişteşte. Femeia care a venit pleacă. După ce pleacă, femeia îşi vine în sine şi se gândeşte: cum a venit că doar e târziu? Se uită la ceas. Este ora două. Merge la uşă, dar uşa este încuiată.

În ziua următoare face verificări. A venit femeia aceea la ea cu adevărat? Ea nu mai mersese pe la oamenii aceia de multă vreme, de cinci ani. I se răspunde: femeia care venise noaptea, era moartă de multă vreme. Asta înseamnă că venise din altă lume. Această femeie este sănătoasă.

Primele două întâmplări sunt primejdioase, aducând frică. Ultima întâmplare aduce liniştire.

Necredincioşii vor spune despre cele două feluri de întâmplări că au fost o halucinaţie, o închipuire bolnăvicioasă....

Când oamenii nu ştiu ce să spună, atunci zic: halucinaţie, închipuire. Dar asta lămureşte ceva?

Să mai dăm un exemplu.

Un pilot se prăbuşeşte şi femeia lui are un vis: „Dă-mi două ruble”.

Femeia nu dă nici o atenţie. Are acelaşi vis de mai multe ori. Începe să se îngrijoreze. Se întreabă: de ce se întâmplă asta?

Unii spun: Nu da atenţie. Dar asta nu o linişteşte… Înainte, ea nu mersese la biserică şi nu se gândise la Dumnezeu. Dar acum, se îndreaptă către oamenii bisericii. Aceştia o sfătuiesc să facă o panahidă. Ea nu ştie cum să o facă. Ei o lămuresc. Ea cere să i se facă celui mort o panahidă şi întreabă:

- Cât costă? •

- Două ruble.

Şi iată că aici se desluşeşte visul: „Dă-mi două ruble.” După panihidă visele au încetat.

În vremea noastră, hotarele dintre această lume şi cealaltă lume s-au făcut mai confuze (1) Cele ce am povestit aici. nu au fost născocite de mine şi nici nu le-am învăţat din cărţi. Astea au întâmplat în viaţa noastră, şi nu cu multă vreme în urmă.

Am încetat să ne mai gândim la învierea din morţi şi de aceea morţii nu ne dau odihnă ....

Ce este moartea? Există viaţă acolo? Atâta vreme cât nu ne gândim la aceste lucruri, pare în regulă cu noi. Dar sunt situaţii, când pe neaşteptate, hotarele acestei lumi se rup şi omul vede ceva care mai târziu îi răstoarnă întreaga conştiinţă.

Poate că unii au citit într-o carte dinaintea revoluţiei (din octombrie), cum o persoană oarecare, cu numele Uekskuell s-a pomenit dintr-odată în cealaltă lume; mai târziu a istorisit toată povestea. Şi înainte de aceasta fusese ateu. Nu credea că există viaţă după moarte şi râdea de cei care credeau că există. Şi-a văzut trupul din care ieşise, iar în jurul lui erau adunaţi oameni. Nu-şi dădea seama de ce se adunaseră oamenii acolo, căci el nu se afla acolo, ci aici. Voia să le spună oamenilor asta, dar glasul său se pierdea în gol. Ei nu-l auzeau. A vrut să îi atingă cu mâna, dar mâna lui a trecut prin ei fără să-i atingă.

Închipuiţi-vă doar ce s-ar întâmpla într-o asemenea situaţie. Nu vom spune ce a văzut el, dar după ce a văzut acestea, când s-a întors în trupul său s-a lepădat de toate desfătările şi şi-a închinat viaţa lui Dumnezeu...

Se întâmplă astfel de lucruri, ca să ne aducă în simţiri.

Astăzi nu ni se întâmplă lucruri din astea, dar se vor întâmpla.

Astfel de oameni s-au reîntors la viaţă pentru a o sfârşi cu dreptate. Dar noi ne vom întoarce? Dumnezeu ştie ....

Nu vom citi despre grozăviile experimentate de Uekskuell, în încercările de a atrage atenţia asupra lui. Lumea de dincolo de mormânt aproape că o atinge pe a noastră, parcă ar fi la o depărtare de noi de numai o fracţiune de milimetru; dar nu ne unim în întregime cu această lume. Şi aceasta nu este singura întâmplare de felul acesta ....

Chiar eu am auzit un om, care încă mai trăieşte şi astăzi, care a trecut prin moarte clinică. Oamenii credeau că a murit, dar după ce a revenit la viaţă, le-a povestit toate cele câte spuseseră ei şi cum se mişcau, cu toate amănuntele.

Omul nu este numai acest trup, materie, ţărână. Omul este alcătuit din trup şi suflet. Iar sufletul nu moare ca trupul; el vede şi ştie toate ....

Există viaţă după moarte sau nu? În cele din urmă, totul depinde de credinţă. Dacă există viaţă acolo, primim asta prin credinţă, dacă nu există viaţă acolo, tot prin credinţă primim şi aceasta. Dar pentru a spune cu siguranţă, cum spune băiatul (pomenit mai sus) ... omul trebuie să meargă acolo. Şi atâta vreme cât noi nu am mers, unii au credinţă, pentru care se bucură şi fac fapte bune; în vreme ce alţii, întocmai ca dracii, cred şi tremură. Toţi necredincioşii tremură în faţa morţii, şi oricât de mulţi medici ar fi, şi oricât şi-ar lungi viaţa asta pământească, nu există nici un chip de a scăpa de moarte. Omul poate scăpa de moarte numai prin credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos.

Nota:

(1) Comparaţi cu relatarea Sfântului Grigorie Dialogul care a trăit cu peste 1300 de ani în urmă „Fiindcă lumea de acum se apropie de sfârşit, lumea veşniciei vine mai aproape .... Sfârşitul lumii se uneşte cu începutul vieţii veşnice .... Lumea spirituală se apropie de noi, lucrând prin vedenii şi descoperiri.” Sfârşitul existenţei acestei lumi a început cu venirea lui Hristos şi sufletele sensibile văd întotdeauna cum cealaltă lume „intră” în această lume înainte de vreme, dând „semne” despre existenţa sa.

Fragment din cartea Sufletul după moarte a Ierom. Serafim Rose